Artmania 2008 - a doua zi - Gamma Ray, Atrocity, Leave's Eyes

A doua zi a festivalului a inceput pentru mine cu o dezamagire, deoarece s-a anuntat ca Nexus nu vor mai canta. Din acelasi comunicat al organizatorilor reiese ca vocalul acestora a ramas blocat in trafic si altfel nu a putut ajunge la concert. As fi curios sa aud si varianta trupei, daca a fost intr-adevar asa sau s-a optat pentru taierea lor de pe lista datorita unei noi intarzieri pentru a nu se repeta episodul Tiamat si sa fie intrerupta una din trupele straine care urmau sa cante. Craiovenii de la Avatar au dat startul pentru ziua de sambata. Din nou, un sunet foarte bun, un vocal excelent si o trupa care se bucura de recunoastere din cate am observat din reactia publicului care i-a sustinut pe trupeti constant si a scandat numele trupei in repetate randuri. Un death metal solid, cu parti melodice si solouri reusite. In continuare, a urmat Negura Bunget, iar sunetul a oferit un prilej excelent pentru a asculta aceasta trupa. Fluierul si toaca au fost nelipsite, la fel ca piesele “Hora soarelui”, „Cunoasterea tacuta”, „Tesarul de lumini” de pe albumul „Om”. Un public destul de numeros, incantat de recitalul de aproximativ 40 de minute al timisorenilor, care au parasit scena in aplauze. Urmatoarea trupa a fost Leave’s Eyes, adica Liv Kristine plus Atrocity. Probabil daca as fi urmarit acest concert cand eram prin liceu, altul ar fi fost impactul asupra mea, insa acum trupa nu imi spune prea multe. Remarc totusi vocea, foarte buna si care nu si-a pierdut inca nimic din calitatile din vremea vechiului Theatre of Tragedy. Liv a fost secondata de sotul sau, Alexander Krull, responsabil de vocile agresive, care a mentinut tot timpul contactul cu publicul atat in timpul recitalului Leave’s Eyes cat si cand a continuat cu Atrocity. Dintre piese am retinut „Into your light”, „Elegy”, „New found land” si „Solemn sea”. Partile de clapa insa au fost de pe disc (la fel ca si la Atrocity de altfel, acolo unde a fost cazul). Trupa a revenit la bis, desi nu a fost cerut prea insistent de public. Mie inca mi se pare amuzanta afacerea aceasta de familie; Atrocity nu au mai compus nimic de prin 2004, iar ceea ce fac cu Liv Kristine e prea cuminte din punct de vedere muzical pentru a atrage atentia. Totusi, mie mi se pare aiurea ca o trupa cu o experienta de peste 20 de ani pe scena metalica sa ajunga sa cante in concerte aproape in intregime numai coveruri. Atrocity asta au facut, un playlist bazat pe cele doua „Werk”-uri si trecand prin piese ca „Shout”, „Wild Boys”, „The Great Commandment”, „Tainted love”, „Send me an angel”, „People are people”, „Smalltown Boy”, „The sun always shines on TV”, „Relax”. In schimb, Krull a demonstrat ca este un adevarat showman: s-a agitat tot timpul dintr-o parte in alta a scenei, a vorbit foarte mult cu publicul, iar cea mai interesanta faza a fost la „Tainted love” cand a chemat doua domnisoare din primul rand pe scena pentru a dansa cu trupa. Dupa ce a dansat cu fiecare, Krull s-a trezit la sfarsit cu un individ beat pe scena, care dadea tarcoale fetelor. Amuzat, acesta l-a intrebat daca nu doreste sa danseze si el impreuna cu trupa. Personajul a fost intr-un final luat de pe scena astfel ca trupa si-a continuat recitalul, fiind chemata si la bis. In continuare, fundalul scenei a fost acoperit de coperta albumului „Land of the free part II”, iar dupa ce numele trupei a fost scandat cateva minute bune in sir, Gamma Ray au intrat pe scena in uralele fanilor prezenti. Au inceput cu „Into the storm” de pe ultimul lor album de studio, „Land of the free pt II. De pe acest album a mai fost cantata si „Empress” din cate am retinut eu, apoi de pe albumele mai vechi nu au lipsit „Land of the free”, „Fight”, „Heavy metal universe” si, desigur, „I want out”. La „Heavy metal universe”, Kai Hansen a impartit sala in trei parti, fiecare fiind datoare cu strigarea uni cuvant din titlul piesei, mic truc care a prins foarte bine la public. Trupa a afisat naturalete, pofta de cantat, cu un lider mereu zambitor incantat si el de reactia publicului roman, care, trebuie sa recunosc si eu ca a fost la inaltime in ambele zile ale festivalului. Trupa a venit la bisul cerut insistent de public, iar la sfarsit au fost impartite bete, pene de chitara si alte astfel de mici suveniruri. S-a anuntat si o sesiune de autografe imediat dupa ce membrii Gamma Ray au parasit scena, la care nu am mai ajuns deoarece am pornit spre gara. Desi organizatorii au anuntat tot in jurul a 3000 de oameni si in cea de-a doua zi a festivalului, mie mi s-a parut ca au fost vizibili mai putini. Nu am observat incidente in nici una din cele doua zile ale festivalului, publicul a fost civilizat iar trupele au fost la inaltime, insa cu minusurile subliniate. Daca cineva mi-ar fi spus acum 3-4 ani ca pe vremea asta o sa serbez aniversarea relatiei cu prietena mea la un concert Lacrimosa as fi zis ca viseaza frumos. Artmania 2008 a ramas pentru mine cu amintirea unui concert superb, alaturi de o trupa devenita legenda pentru sfera gothica. In concluzie, un festival reusit din punctul meu de vedere, desi recunosc faptul ca datorita numeroaselor concerte interesul a fost putin mai scazut, iar trupele prezente se pare ca nu au fost pe placul la fel de multor persoane in comparatie cu editia precedenta a festivalului.