duminică, 20 iulie 2008

Artmania 2008 - prima zi - Lacrimosa, Tiamat, Aqua de Annique

A treia editie a festivalului Artmania a debutat vineri, 18 iulie, cu o intarziere de aproximativ o ora si jumatate. Din declaratiile organizatorilor, se pare ca a fost din cauza unor probleme la reteaua electrica, insa in afara de aceasta intarziere, din punctul meu de vedere, organizarea a fost foarte buna, pe cat de criticata fiind ideea cu cortul, pe atat de ok s-a dovedit a fi in final : aerul conditionat a functionat optim (ba chiar in a doua zi, la Gamma Ray, a fost chiar racoare), mancare ok, puncte de vanzare de racoritoare/bere (mda, berea de afara era cam naspa), standuri cu merchandise, toalete suficiente. Prima zi s-a terminat cu un concert incediar Lacrimosa care a mai sters din gustul amar lasat de cei de la Tiamat. Dar sa o luam pe rand. Frozen Dusk, Sincarnate si Bucium au fost trupele romanesti care au deschis prima zi a festivalului. La ora inceperii concertului Frozen Dusk, erau destui de putini oameni in pavilion, insa trupa s-a descurcat bine, sunetul a fost foarte bun, la fel ca si la celelalte trupe de altfel. Din cate am inteles, concertul Sincarnate a fost ultimul cu Marius la voce, trupa suna bine live (din cate am vazut, s-a renuntat la ideea tricourilor cu pacatele capitale pe care le purtasera in concertele precedente), dar sunt curios de motivul acestei (noi) modificari in trupa. Bucium era una dintre trupele romanesti pe care vroiam sa le vad neaparat. Au cantat piese de pe albumul “Voievozii”, insa au ramas la un moment dat fara monitoare astfel incat ei nu se mai auzeau pe scena. Playlist ok, iar publicul a inceput sa se mai adune. O impresie foarte buna mi-a lasat Aqua de Annique, noua trupa a carismaticei Anneke van Giersbergen, care a fost prezenta si anul trecut in cadrul festivalului, insa impreuna cu The Gathering. Vizibil emotionata la intrararea pe scena, solista s-a descurcat foarte bine, a dansat, a dialogat permanent cu publicul, iar din cate am observat eu piesele live suna mai rock decat versiunile de pe singurul album lansat pana acum sub aceasta titulatura, “Air”. Vocea superba, secondata de niste instrumentisti buni au facut deliciul publicului. Concertul Tiamat era unul dintre punctele de atractie ale acestei editii, cel putin pentru mine. Ceea ce s-a intamplat insa a fost mult sub asteptarile mele. Trupa a inceput cu „Raining dead angels” de pe recentul „Amanethes”, continuand cu „Vote for love”, moment in care vreo cativa pletosi din fata mea, ametiti de bautura au inceput sa sara si sa faca pogo strigand impreuna cu Edlund la refren „It's about time we all get out and vote for love”. No comment. Incepand de aici, s-a intamplat ceva ciudat, deoarece vocea lui Edlund pe urmatoarele piese s-a auzit foarte in spate, abia la refrene ce am mai reusit sa disting ceva. Astfel s-au scurs piese ca „Brigther than the sun”, „Cain”, unde sunetul a fost foarte prost, iar vocea mult prea slaba. Daca in ceea ce priveste microfoniile ciudate care s-au auzit cateva piese s-au schimbat sunetul, acesta revenind la normal, vocea a ramas la un nivel scazut tot restul concertului. Au mai cantat „Cold seed”, „The temple of the crescent moon” (sper sa nu o incurc), „Wings of heaven”, „Spine”, si „Gaia” ca piesa de final. Mi-a fost imposibil sa retin toate playlisturile asa ca puteti veni cu completari. In comunicatul organizatorilor este precizat ca Edlund nu a parasit scena pana nu a cantat „Gaia”. Situatia a fost insa alta. Cei de la Tiamat au patit la fel ca Within Temptation anul trecut fiind anuntati ca trebuie sa reduca din playlist deoarece au depasit timpul alocat. Foarte iritat, Edlund a intrebat publicul daca este de acord ca ei sa bata atata drum fara ca macar sa cante „Gaia”. Recitalul a continuat in uralele publicului, insa comportamentul solistului a lasat mult de dorit. In timpul piesei, a inceput sa darame suporturile de microfoane pe jos, la finalul piesei aruncand microfonul pe jos si parasind foarte nervos scena, nu inainte de a adresa cateva cuvinte publicului, din care insa nu am inteles mare lucru. Muzica putina, vedetisme cat incape. Inteleg ca asta a fost o gafa din partea organizatorilor, insa putea fi rezolvata in alt mod. Nu imi dau seama totusi care a fost problema la ei, deoarece celelalte trupe au avut un sunet foarte bun. In schimb, concertul Lacrimosa a fost unul incendiar, sunet cristal, trupa cu chef de cantat si un public dezlantuit care a aclamat frenetic dupa fiecare piesa. Au inceput cu „Ich bin der brennende Komet”, Tilo Wolf cantand inceputul din spatele scenei, fiind primit in aplauzele publicului. Pentru mine, a fost un concert de neuitat si datorita faptului ca nu am avut ocazia sa-i vad cand au cantat prima data la noi. Dintre piese mai amintesc „Alleine zu zweit”, „Halt mich”, „Ich verlasse heut’ dein hertz”, „Alles luge”, „Der Morgen Danach”, „Stolzes Herz” si „Copycat” piesa de incheiere la bis. Atat Tilo Wolf cat si Anne Nurmi au parut foarte incantati de reactia publicului. Nu au lipsit gesturile teatrale ale lui Tilo, care la un moment dat a luat unul dintre reflectoarele de pe scena si le-a indreptat spre publicul care a oferit un feedback excelent. O prima seara a festivalului reusita, Lacrimosa reusind sa faca cat de cat uitata evolutia celor de la Tiamat. Din spusele organizatorilor au fost prezente cam 3000 de persoane in fiecare zi a festivalului. Revin cu pozele si cronica pentru cea de-a doua zi.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Tudy's Chronicles © 2008. Design by :Yanku Templates Sponsored by: Tutorial87 Commentcute
This template is brought to you by : allblogtools.com Blogger Templates