luni, 30 iunie 2008

Tarja Turunen - My winter storm (2007)


Tracklist:

1. Ite, Missa Est
2.
I Walk Alone
3. Lost Northern Star
4. Seeking For The Reign
5. The Reign
6. The Escape Of The Doll
7. My Little Phoenix
8. Die Alive
9. Boy And The Ghost
10. Sing For Me
11. Oasis
12. Poison [Alice Cooper cover]
13. Our Great Divide
14. Sunset
15. Damned And Divine
16. Minor Heaven
17. Ciarán's Well
18. Calling Grace
19. Damned Vampire & Gothic Divine [bonus]
20. I Walk Alone [Artist version] [bonus]
21. I Walk Alone [In Extremo remix] [bonus]

Componenta:

Tarja Turunen – voce

Alex Scholpp – chitara

Torsten Stenzel - clape, programming.

Doug Wimbish – bas

Earl Harvin – tobe

My winter storm este primul album al Tarjei de la despartirea de Nightwish si a fost lansat anul trecut sub egida Universal Records. Ca sa fie stabilit de la inceput, albumul este construit pentru a scoate vocea solistei in evidenta asa ca nu va asteptati la cine stie ce virtuozitati pe partea instrumentala. Fanii ei vor avea pentru ce sa fie multumiti, deoarece albumul suna bine, are parti dinamice, parti soft, iar vocea se prezinta exceptional. My winter storm este dominat in cea mai mare parte a sa de doua tipuri de piese : piese mai rock, pline de riffuri, ritmate si cu linii vocale bune (I walk alone, Die alive, Lost northern star, Ciaran’s Well) si piesele construite in totalitate pe clapa, insotita uneori de violoncel, unde Tarja se manifesta in voie (The reign, Boy and the ghost, Our great divide, Damned and divine). Mai avem si cateva interludii intrumentale care fac subtila trecerea de la o piesa la alta, schimband atmosfera foarte bine. Unele din piesele pe clapa tind sa plictiseasca la ascultari repetitive, nefiind toate la fel de inspirate. Un lucru care personal nu-mi place la acest album sunt riffurile, care pe multe din piese sunt parca inexpresive, lipsite de emotii, puse acolo doar ca sa fie rock si sa sune cu gjjjjj gjjjjj. La fel de neinspirat mi se pare coverul la piesa Posion a celor de la Alice Cooper, deoarece nu se prea potriveste stilului Tarjei. In concertele live, ea beneficiaza de aportul a doi muzicieni de exceptie de pe scena metalica europeana si anume Mike Terrana la tobe (Masterplan, Axel Rudi Pell, ex-Rage, ex-Metalium printre altele) si Max Lilja (ex-Apocalyptica) la violoncel. Din cate am vazut obisnuieste sa mai cante inca si piese Nightwish in concerte, asa ca depinde de fiecare daca vrea sa asculte piesele Nightwish cu o solista noua, sau in interpretarea Tarjei, dar cu alti intrumentisti. Astept urmatorul album ca sa vad evolutia, dar deocamdata sunt de parere ca se putea mult mai bine.

Nota: 7,50

Linkuri pentru piese:

http://www.youtube.com/watch?v=VwbtbfAnI80

http://www.youtube.com/watch?v=M7F-YYSoiK4

sau mai multe piese aveti aici (copy/paste in browser):

http://profile.myspace.com/index.cfm?fuseaction=user.viewprofile&friendid=144466903

vineri, 27 iunie 2008

Eisbrecher - Antikorper (2006)


Tracklist:

1. Der Anfang
2. Adrenalin
3. Leider
4. Antikörper
5.
Entlassen
6. Ohne Dich
7. Phosphor
8. Kein Mitleid
9. Kinder Der Nacht
10. Vergissmeinnicht
11. Freisturz
12. Wie Tief?
13. Das Ende

Componenta:

Alexander Wesselsky – voce

Jochen Seibert – chitara, programming

Maximillian Schauer – clape

Rene Greil – tobe

Jurgen Planggerb –chitara

Martin Motnik - bas

Proiectul Eisbrecher a inceput in 2002, iar 4 ani mai tarziu era lansat cel de-al doilea album, “Antikorper”. Trupa vine din Germania si canta in limba materna, la fel ca si mult mai renumitii lor compatrioti de la Rammstein. Muzica poate fi caracterizata in cea mai mare parte ca industrial metal, cu destule influente din partea trupei amintite, insa trupa iese in evidenta cu piesele in care sunt folosite mai intens clapele si beaturile, avand astfel un sound mai electro, distantandu-se de pericolul de a fi numiti “clona” Rammstein. Avem piese rapide, cu riffuri simple si directe (Adrenalin, Phosphor, Kein Mitleid), piese mai asezate, mai apasate, dominate de acelasi riffuri, insa cu clapa mai activa pe fundal (Antikorper, Leider ). Partile care dau personalitate discului sunt piesele in care riffurile sunt combinate foarte bine cu clapele si beaturile de care vorbeam, formand un sound inchegat, cu o atmosfera aparte, unde solourile de chitara si clapa isi fac loc pentru a da nastere unor piese foarte interesante pentru amatorii genului : Vergissmeinnicht, Leider, Ohne Dich, Kinder der Nacht. Cateva piese sunt aproape electro, avand un ritm foarte dansabil, insa ordinea pieselor este stabilita foarte bine, creand astfel diversitate si evitand ca albumul sa devina unul plictisitor sau monoton. Influentele devind deranjante pe primele piese de care pomeneam, cele rapide, unde si la nivelul vocii se simte prea tare sound-ul a la Rammstein, atat ca interpretare vocal cat si la nivel instrumental. Exista si la nivelul versurilor cateva scapari, insa nu voi accentua pe aceasta parte. Piesele care mie mi-au ramas in cap inca de la prima ascultare au fost Vergissmeinnicht, Ohne Dich si Antikorper. Cred ca solistul ar trebui sa se axeze mai mult pe genul acesta de interpretare vocala. Trupa are potential, insa va trebui sa se distanteze mai mult de influentele amintite pentru a castiga notorietate pe acest segment.

Nota: 7,00

Linkuri pentru piese:

http://www.youtube.com/watch?v=fa2TIXrwWbo

http://www.youtube.com/watch?v=bd4VlHqPVSU&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=c1bydes-3hY&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=sI-HYrhGEio&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=w-vGr7U-G7I&feature=related

miercuri, 25 iunie 2008

Scar Symmetry - Holographic Universe (2008)


Tracklist:

1. Morphogenesis
2. Timewave Zero
3. Quantumleaper
4. Artificial Sun Projection
5. The Missing Coordinates
6. Ghost Prototype I (Measurement Of Thought)
7. Fear Catalyst
8. Trapezoid
9. Prism And Gate
10. Holographic Universe
11. The Three-Dimensional Shadow
12. Ghost Prototype II (Deus Ex Machina)

Componenta:

Christian Älvestam - voce

Per Nilsson - chitara, voce

Jonas Kjellgren – chitara

Kenneth Seil - bass

Henrik Ohlsson – baterie

Tocmai atunci cand am impresia ca am ascultat multe si nu prea are ce sa ma mai impresioneze din prima, exact atunci mai primesc cate o palma care sa-mi atraga atentia ca inca se mai poate face muzica buna, care sa fie totodata placuta si sa aduca suficiente lucruri noi inca sa spui ca nu ai mai auzit asta si in alta parte. Este si cazul suedezilor de la Scar Symmetry, aflati la al treilea album. Dominat de melodie incredibila dar si agresivitate extrema in acelasi timp, albumul de fata, Holographic Universe, tinde sa devina pentru mine unul dintre cele mai interesante descoperiri din anul in curs. Avem aici growluri nervoase care ar face invidios orice vocalist din aria metalului extrem, precum si pasaje de voce clean, cantate atat de divers si suprinzator incat ajungi sa te intrebi daca omul ala e real. Partea interesanta este ca atat gowlul cat si vocea clean este facuta de aceeasi persoana, Christian Älvestam, iar naturaletea cu care acesta executa vocile si finetea cu care se face trecerea de la un registru vocal la altul, fac din acest personaj unul dintre cei mai impresionanti vocalisti din noul val de trupe care tind tot mai mult in a elimina granitele metalului, folosind influente foarte diverse, atat la nivel vocal cat si in ceea ca priveste riffurile si soundul chitarilor. O trupa cu care sunt tentat sa fac comparatie este Mercenary, trupa pe care eu o apreciez foarte mult si care se remarca prin niste voci excelente si aceeasi combinatie de death metal si melodie. Influentele diverse ma pun in dificultate in a cataloga Scar Symmetry, insa cele mai frecvente etichete sunt de melodic death metal si melodic progressive death metal. Dati o sansa acestei trupe tinere si unor piese ca Morphogenesis, Quantumleaper, Fear Catalyst, Artificial Sun Projection. Mai jos aveti un link unde puteti asculta albumul in intregime, iar daca nu va prinde din prima piesa Morphogenesis atunci puteti linistiti sa nu ma mai cititi. Albumului nu ii dau totusi nota maxima deoarece ii mai lipseste putin pentru a fi cu adevarat genial.

Nota: 9,50

Puteti asculta in intregime albumul pe pagina myspace a trupei:

http://www.myspace.com/scarsymmetry

marți, 24 iunie 2008

Nightwish - Dark Passion Play (2007)


Tracklist:

1. The Poet And The Pendulum
2. Bye Bye Beautiful
3. Amaranth
4. Cadence Of Her Last Breath
5. Master Passion Greed
6. Eva
7. Sahara
8. Whoever Brings The Night
9. For The Heart I Once Had
10. The Islander
11. Last Of The Wilds
12. 7 Days To The Wolves
13. Meadows Of Heaven

Componenta:

Anette Olzon – voce

Marco Hietala - bas, voce

Tuomas Holopainen - clape

Emppu Vourinen – chitara

Jukka Nevalainen - tobe

Dupa ce Tarja a fost data afara de la Nightwish, fanii trupei s-au impartit in doua: prima parte care sustineau cu tarie ca viata trupei ia sfarsit odata cu plecarea solistei si cealalta parte care a sustinut trupa, avand incredere ca trupetii vor alege o inlocuitoare pe masura. Eu unul m-am incadrat la cea de-a doua categorie deoarece eram convins ca Tuomas mai poate compune multa muzica buna si nu va aduce orice solista fara valoare in trupa. Solista aleasa, Anette Olzon, a suprins pe multa lume deoarece claparul renuntase la ideea de a aduce o noua soprana. Anul trecut a fost lansat si albumul in noua componenta, Dark Passion Play si trebuie sa spun ca la momentul respectiv nu am fost chiar asa de dezamagit de alegerea facuta. Albumul are niste momente excelente, orchestratii foarte bune in acelasi stil Nightwish. Prima piesa este si cea mai lunga, de peste 13 minute, dar este foarte diversa asa ca este evitata capcana plictiselii. Avem pasaje alerte, unele calme, cor, pasaje recitate, parti cantate pe rand de Anette si Marco. La un moment dat acesta ofera unul din cele mai agresive momente de pe album, un screaming foarte nervos, urmat apoi de alte momente melodice. Albumul continua excelent cu Bye Bye Beautiful si cu un Marco in mare forma, o piesa directa, cu nerv si cu niste versuri despre care se spune ca ar fi dedicate Tarjei. Amaranth este hitul mtv-ist al albumului, iar continuarea cu simpla Cadence of her last breath nu ma multumeste deloc. Sunt multe momente excelente pe album dar sunt si multe piese foarte slabe, pe care o trupa la un asemenea nivel ar fi putut sa le excluda fara probleme: Cadence of her last breath, Whoever brings the night, For the heart that I once had, Meadows of heaven. Se poate sa se fi vrut mai multa diversitate stilistica pe album, insa rezultatul este unul diluat, cu piesa bune (mai amintesc aici 7 days to the wolves) dar si cu multe piese care nu spun absolut nimic. O piesa mai speciala pe album este Master Passion Greed, cantata numai de Marco, piesa plina de furie si cu un ritm nebun. Avem o piesa instrumentala foarte buna, Last of the wilds, iar balada Eva prinde foarte repede. Personal, imi lipseste agresivitatea si nervozitatea chitarilor de pe Once, album pe care si acum il consider cel mai reusit din cariere trupei. Acum problema cu duduia de la voce e alta. Pe album suna ea cum suna, insa in concerte are un stil atat de pop de a canta piesele, incat nu pot sa-mi dau seama cum se abtine Jukka sa nu-i implante un bat in ceafa din spatele tobelor. Pe langa faptul ca masacreaza piesele vechi (lucru de asteptat de fapt), nu e in stare sa le cante nici pe ale ei ca lumea. O ajuta Marco cat o ajuta, da cand isi da drumul asta la voce, o acopera pe sarmana incat nu se mai aude aproape deloc. Ma rog, o fi prea ocupata si asa de miscarea ei scenica pentru a mai da atentie cantatului. Pastrand proportiile, as face o comparatie cu fostii membri Savatage, imprastiati acum prin Circle II Circle si John Oliva’s Pain, trupe cu care nu scot albume care sa ramana undeva astfel incat sa-si mai aduca aminte cineva de ele peste cativa ani. La fel si Nightwish si Tarja acum. Pentru jumate de album le dau nota mare fara probleme, insa pentru cealalta jumatate ii pic si ii chem frumos sa-si dea corigenta. La final, ma adresez domnului Holopainen ca fan al trupei (perioada 1996-2005) si il rog sa ne scape repede de duduie, iar domnisoarei Olzon ii urez concediere rapida.

Nota: 7,50

Linkuri pentru piese:

http://www.youtube.com/watch?v=GdZn7k5rZLQ

http://www.youtube.com/watch?v=hTdhXxxWREo

http://www.youtube.com/watch?v=MBSx5xrVWkw

http://www.youtube.com/watch?v=zLZ9FF-AzsQ&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=IvDBD_kNs6c&feature=related

sâmbătă, 21 iunie 2008

Primal fear - New religion (2007)


Tracklist:
1. Sign Of Fear
2. Face The Emptiness
3. Everytime It Rains
4. New Religion
5. Fighting The Darkness:
a) Fighting The Darkness
b) The Darkness
c) Reprise
6. Blood On Your Hands
7. The Curse Of Sharon
8. Too Much Time
9. Psycho
10. World On Fire
11. The Man (That I Don't Know)


Componenta:

Ralf Scheepers – voce

Stefan Leibing – chitara

Henny Wolter – chitara

Mat Sinner - bas

Randy Black - tobe

Nu am gustat deloc albumele precedente Primal Fear, din motive evidente pentru unii, de neinteles insa pentru altii: heavy metal batranesc, riffuri uzate, ultrafolosite, teme lirice de “metalisti true”, vocea lui Scheepers buna pentru genul abordat, insa pe mine m-au lasat rece. Insa albumul acesta, aparut anul trecut, i-a gasit pe baieti intr-un varf de inspiratie. “New religion” musteste de melodicitate, refrenuri care le tot fredonezi alaturi de uriasul Ralf, avem clape, pasaje simfonice si un featuring cu Simone Simons de la Epica pe piesa “Everytime it rains”. Dintre toate piesele de pe disc, trei sunt mai lente, mai balansate: cea de care am pomenit inainte, “Fighting the darkness” si “The Man (That I don’t know)”. Nu sunt balade 100% asa ca nu trebui sa va temeti ca o sa auziti exclusiv clape pentru ca riffurile sunt bine prezente, alaturi de vocea lui Scheepers care este intr-o forma de zile mari. Solouri cat incape, care incanta constant urechea, apoi piesele in viteza care dezvaluie capacitatile instrumentistilor si talentul compozitional a lui Matt Sinner. Face the emptiness, The curse of Sharon, Too much time sunt piesele care va vor face sa va agitati pletele (sau capetele tunse, dupa caz) pe muzica acestor baieti. Ma bucura faptul ca nu mai canta totusi acum despre cat de tare e metalul, despre vesnicia acestuia sau despre cum trebuie sa luptam noi pentru rock. Avem versuri despre autocunoastere, cantate cu convingere desi sunt convins ca fanii mai vechi ai trupei nu vor agrea deloc acesta schimbare, deoarece urechiusele lor de metalisti adevarati nu vor mai fi hranite cu zece sau mai multe piese asemanatoare si pline de nerv “heavy-metalist”. Nota mare pe care o dau albumului este justificata pe de o parte de aerul totusi proaspat al albumului in acest gen in care nu stiu sincer ce se mai poate scoate sa fie adevarat nou si in al doilea rand datorita faptului ca albumul m-a prins foarte tare la momentul aparitiei sale, rezistand luni de zile in playlist si chiar si acum il ascult oricand cu placere.

Nota: 9,00

Linkuri pentru piese:

http://www.youtube.com/watch?v=xPU767j7JUE

http://www.youtube.com/watch?v=O1PyWoS4i24&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=fLJt_Al7lpk&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=v4xpt1mRRlA&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=uczyT1V5g5s&feature=related


vineri, 20 iunie 2008

Ari Koivunen - Fuel for the fire (2007)


Tracklist:

1. God of war
2. Hear my call
3. Fuel for the fire
4. Don´t try to break me
5. Angels are calling
6. I fly
7. Our beast
8. Losing my insanity
9. Stay true
10. Stormwind
11. Heartstealer
12. Hetki lyö (Kirka cover)

Componenta:

Ari Koivunen - voce

Tuomas Wäinölä - chitara

Mikko Kosonen - chitara

Nino Laurenne - chitara

Mirka Rantanen, Mikko Kaakkuriniemi – tobe

Pasi Heikkil - clape

Nu imi plac deloc concursurile gen “American Idol” si de aceea am fost foarte retinut atunci cand o amica mi-a povestit de castigatorul variantei finlandeze a acestui concurs, un anume Ari Koivunen, si de vocea sa deosebita. Intr-un final, auzind ca acesta capata laude peste laude, m-am hotarat sa pun mana pe albumul sau de debut si sa vad despre ce este vorba. Trebuie sa recunosc: am fost sceptic degeaba. Albumul a fost lansat anul trecut, iar ceea ce se intampla pe el nu are cum sa nu incante urechile ascultatorilor de metale melodice. Ari a castigat respectivul concurs interpretand piese ale unor trupe mari: Stratovarius, Sonata Arctica, Soundgarden, Scorpions, insa pentru acest album a lasat deoparte coverurile (in afara de ultima piesa, cover dupa o trupa finlandeza necunoscuta mie) si a pregatit piese alaturi de nume grele ale metalului finlandez, precum Timo Tolkki(ex-Stratovarius, Revolution Renaissance) sau Toni Kakko (Sonata Arctica). Muzica este cand mai heavy, cand mai spre hard rock sau power metal, cantata cu multa pasiune si placere, lucru care se simte pe fiecare piesa. Discul este foarte energic, degaja mult optimism si emotie, fie ca este vorba de piesele rapide (God of war, Don’t try to break me, I/Fly, Heartstealer), de mai asezatele Fuel for the fire, Hear my call sau de balada Angels are calling. Daca vreti sa va convingeti de capacitatile sale vocale, puteti gasi pe youtube piesele interpretate de el la concurs, sau puteti accesa linkurile de mai jos. La cei doar 24 de ani, Ari dispune de o voce superba, talent cu carul, care se cere a fi exploatat, asa ca solisti precum Toni Kakko, Timo Kotipelto sau Klaus Meine vor putea dormi linistiti la pensie pentru ca are cine sa le duca mostenirea muzicala mai departe. Tanarul promite, insa mai trebuie sa se distanteze totusi putin de idolii sai. Al doilea sau album a fost deja lansat luna aceasta, album a carui recenzie o voi publica in curand.

Nota: 8,50

Linkuri pentru piese:

http://www.youtube.com/watch?v=5SC17GfOycc

http://www.youtube.com/watch?v=57_iTrQu4wM&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=zkRPIanuiNs&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=aUp5FRf4B3w&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=5Yy6KxBB14E

joi, 19 iunie 2008

Septic Flesh - Communion (2008)


Tracklist:

1. Lovecraft's Death
2. Annubis
3. Communion
4. Babel's Gate
5. We the Gods
6. Sunlight Moonlight
7. Persepolis
8. Sangreal
9. Narcissus

Componenta:

Spiros Antoniou (Seth) - voce, bas

Sotiris Vayenas - voce, chitara

Chris Antoniou - chitara, orchestratii

Fotis Benardo - tobe

Nu stiam prea multe despre scena metal greceasca pana acum un an si jumatate cand am ascultat “Theogonia” celor de la Rotting Christ, album care m-a prins imediat si mi-a stranit curiozitatea asupra activitatii muzicienilor din aceasta parte a Europei. Al doilea soc l-am avut in urma cu aproximativ o luna cand am ascultat albumulul de revenire a celor de la SepticFlesh, “Communion”. O muzica agresiva, death/black la baza, insa invaluita in elemente simfonice, parte de care s-a ocupat Chris Antoniou. Albumul a fost inregistrat cu ajutorul corului si orchestrei de la Praga si beneficiaza de o productie excelenta, instrumentele se aud foarte clar, iar soundul agresiv se impleste inteligent cu partea simfonica, realizand unul dintre cele mai interesante aparitii metalice, cel putin pana la jumatatea acestui an. Seth are o voce buna, iar growlul iese in evidenta din pleiada de trupe din aria death/black. Vocea clean este facuta de Sotiris Vayenas, acesta avand inverventii pe majoritatea pieselor de pe album, mai ales la refrene. Pe album se regasesc atat piese rapide si violente (Communion, Babel’s Gate, We the gods) unde brutalitatea iese in evidenta, cu scurte momente de respiro cand intervine orchestra, accentuand atmosfera sumbra; piese balansate si melodice (Annubis, Sangreal, Sunlight Moonlight, Persepolis), toate beneficiind de riffuri puternice care lovesc direct. Dialogul dintre voci devine interesant pe Sangreal, unde refrenul se canta alternativ, growl/voce clean, urmand apoi alte pasaje in viteza. Am avut ocazia sa vad trupa live la Cluj in deschiderea concertului aniversar Vader, iar show-ul a fost impecabil, Seth a fost foarte comunicativ cu publicul, iar de pe acest album am putut asculta Annubis, We the gods, Communion, Persepolis, precum si piese mai vechi ale trupei. Aici am observat diferentele intre piesele noi si vechi, melodicitatea de pe noul album facandu-se in mod placut remarcata. Septic Flesh oferta o abordare interesanta si din punct de vedere al versurilor, evitand multe clisee. Nu va dau mai multe detalii in aceasta privinta si va las sa descoperiti singuri acest excelent album.

Nota: 10,00

Linkuri pentru piese:

http://www.youtube.com/watch?v=IHd4nMeCLJI

http://www.youtube.com/watch?v=d5kORR7luAw&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=PRIzoNyakNM&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=Wam4t9Kam7c&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=JV70IKozSbY&feature=related

luni, 16 iunie 2008

Pyramaze - Immortal (2008)


Tracklist

1. Arise
2. Year Of The Phoenix
3. Ghost Light
4. Touched By The Mara
5. A Beautiful Death
6. Legacy In A Rhyme
7. Caramon's Poem
8. The Highland
9. Shadow Of The Beast
10. March Through An Endless Rain

Componenta:

Michael Kammeyer – chitara
Jonah Weingarten – clape
Niels Kvist - bas
Morten Gade Sørensen - tobe
Toke Skjønnemand - chitara
Matt Barlow - voce

Recunosc faptul ca Matt Barlow se numara printre solistii mei preferati, iar vestea plecarii sale din Iced Earth pentru a urma o cariera intr-un domeniu total diferit de al muzicii a intristat o multime de fani ai trupei. La fel de uimit am fost cand am citit anul trecut in HMM cateva randuri in care se spunea ca acesta s-a alaturat danezilor de la Pyramaze pentru noul lor album. Inca de pe atunci am inceput sa ma intreb de ce nu este rechemat in Iced Earth daca tot nu a renuntat la cariera muzicala. Insa, de vreme ce fosta lui trupa a mai scos un album cu Tim Owens la voce mi-am zis ca va trebui totusi sa ma obisnuiesc cu ideea ca despartirea ramane definitiva. Iata ca nu a fost asa iar Barlow s-a intors sa refaca echipa cu Jon Schaffer. Auditia acestui album a pornit din pura curiozitate, dorind sa vad cum se prezinta vocea lui Barlow dupa cativa ani de pauza, trupa fiindu-mi necunoscuta pana la albumul de fata. Ca gen, danezii abordeaza un power-progressive, plin de melodicitate. Albumul nu aduce nimic nou la capitolul originalitatee, plusul major fiind vocea lui Barlow care se prezinta incredibil de bine si care se pliaza excelent pe muzica trupei. Este relativ o placere in asculta interpretarea sa intr-o postura putin diferita, deoarece muzica Pyramaze nu are aceeasi agresivitate pe care o are Iced Earth (aici ma refer strict la albumele inregistrate cu Barlow la voce), asta si datorita clapei care puncteaza cu note simple, dar de efect, cu interventii mai lungi si interesante sau cu solouri care insotesc chitara. Albumul incepe si se termina cu cate o piesa instrumentala, bine realizate ambele care au rolul de a introduce ascultatorul in atmosfera albumului. Pe unele piese sunt folosite si riffuri thrash dand agresivitate pieselor in momentele respective. Chitarile lucreaza foarte bine, fie ca este vorba de solouri sau de riffurile care domina cea mai mare parte a pieselor. In concluzie, un album bun, insa fara faze originale, cu un mare plus pentru voce.

Nota : 8,00

Linkuri pentru piese:

http://www.youtube.com/watch?v=Mzbpg1tsQxc

http://www.youtube.com/watch?v=TeeIIcHKxhI

http://www.youtube.com/watch?v=pMEuKRKrL_E

http://www.youtube.com/watch?v=5Szp93W1Gw0

http://www.youtube.com/watch?v=x25cRYBOjQU


Revolution Renaissance - New era (2008)


















Anul acesta Timo Tolkki a anuntat (din nou) destramarea grupului Stratovarius, definitiv de data aceasta dupa cum se pare. Dupa ceva dispute cu ceilalti fosti membri asupra dreptului de folosire a numelui trupei, Tolkki lanseaza cu noua sa trupa, Revolution Renaissance albumul “New era”, album care ar fi trebuit sa fie urmatorul album Stratovarius. Albumul are ca invitati la partea vocala, nume sonore ale metalului european, componenta trupei fiind una temporara.

Chitaristul a anuntat de mai multa vreme ca noul album se va indrepta in directia muzicala stabilita de albumul “Visions”, si in mare parte asta se si intampla pe acest album. Dupa un inceput bun, cu piese melodice si rapide, deja a 4-a piesa este o balada, destul de banala de altfel. Vocile isi fac treaba foarte bine, fiecare exceland pe bucata sa: Sammet pe bucatile rapide, Rantanen acolo unde piesele cer o voce mai joasa, acesta impartind in mod egal piesele cu Michael Kiske. Personal, imi plac in mod special piesele cu acesta din urma, poate si din cauza faptului ca acestea sunt putin mai rasarite din punct de vedere al compozitiei (Last night on earth, I did it my way). Marea dezamagire cu acest album este faptul ca Tolkki continua cu reciclarea si refolosirea ideilor mai vechi, lucru pe care s-a observat si in fosta sa trupa. Prea putina inovatie, cei care au ascultat albumele Stratovarius vor putea gasi cu usurinta asemanari ale piesele de pe acest album cu piese mai vechi, sau cel putin multe pasaje si structuri folosite intensive in anii de glorie a trupei (Revolution Renaissance, Burn upon the cross, Eden is burning).

Albumul este unul placut pe ansamblu, cu piese rapide, tipice de power metal, altele cu tempo mediu si balade in care invitatii isi etaleaza capacitatile vocale. Din punct de vedere a versurilor, cam aceleasi probleme. Unele sunt destul de inspirate, insa altele spun din nou lucruri spuse tot de el, sub aceeasi forma sau putin diferit. Un lucru care ma impiedica totusi sa scot albumul din playlist este chitara lui Tolkki, care lucreaza in continuare impecabil, cu solouri frumoase, bine gandite si excelent executate. Sunt curios totusi sa aflu cum vor suna piesele atunci cand componenta trupei va fi completa, iar pe viitor poate domnul Tolkki ca avea mai multe curaj in a duce mai departe sound-ul noului sau proiect.

Nota: 7,50

Tracklist:
01. Heroes (lead vocals: Tobias Sammet)
02. I Did It My Way (lead vocals: Michael Kiske)
03. We Are Magic (lead vocals: Pasi Rantanen)

04. Angel (lead vocals: Michael Kiske)
05. Eden Is Burning (lead vocals: Pasi Rantanen)
06. Glorious And Divine (lead vocals: Tobias Sammet)
07. Born Upon The Cross (lead vocals: Pasi Rantanen)
08. Keep The Flame Alive (lead vocals: Michael Kiske)
09. Last Night On Earth (lead vocals: Michael Kiske)
10. Revolution Renaissance (lead vocals: Michael Kiske

Componenta:

Timo Tolkki - Guitars (Stratovarius, Timo Tolkki)

Invitati:

Michael Kiske - Voce (ex-Helloween, Supared, Place Vendome, Ill Prophecy, guest for Avantasia)
Tobias Sammet - Voce (Edguy, Avantasia, ex-Shaman (Bra), ex-Final Chapter, guest for Aina)
Pasi Rantanen - Voce (ex-Thunderstone)
Mirka Rantanen - tobe (Thunderstone, Kotipelto, Warmen, Tunnelvision, ex-Loud Crowd, ex-Ari Koivunen)
Pasi Heikkilä - Bass (45 Degree Woman)
Joonas Puolakka - clape

Piese de pe album:

Last night on earth

I did it my way

Revolution Rennaisance

Heroes

Glorios and divine

Inceputul

Inainte de toate, salutare pentru voi aceia care v-ati facut timp pentru a poposi putin la aceasta adresa. Ce puteti gasi aici si care sunt intentiile mele? Blog-ul acesta a fost conceput sa fie un loc de prezentare a unor albume rock, cu precadare metalice, dar si din alte genuri. Aici veti gasi recenzii, informatii despre albume precum si linkuri unde se pot asculta o parte din piesele de pe albumele prezentate. Nu am pretentia de a fi obiectiv, de a detine adevarul absolut, insa sunt mereu deschis la discutii pe marginea materialelor prezentate, atat timp cat ideile sunt sustinute cu argumente solide. Sunt condus de catre pasiunea mea pentru aceasta latura a muzicii, pasiune care probabil se regaseste si in multi dintre voi. Pe langa aceste cronici la albume, din cand in cand voi mai posta si articole despre intamplari din lumea muzicala si concerte pe care eu le consider suficient de importante pentru a fi discutate. Cronicile le voi face atat pentru albume mai nou aparute, dar si albume mai vechi, chiar si clasice. Totodata, voi incerca sa prezint si trupe noi, cu muzica buna, dar mai putin cunoscute. Deocamdata albumele nu vor fi grupate in nici un fel, insa acest lucru probabil ca il voi schimba pe viitor. Calatorie placuta!
Tudy's Chronicles © 2008. Design by :Yanku Templates Sponsored by: Tutorial87 Commentcute
This template is brought to you by : allblogtools.com Blogger Templates