Asta si gata

Acum, daca am terminat cu partea muzicala a anului la care m-am lungit cam mult, trecem in revista si cateva chestii mai personale

-am reusit sa ajung in anul 3 de facultate:) sper sa prind si licenta

-mi-am dat demisia de la fostul job, am luat o pauza si din august am gasit altceva (de fapt, jobul m-a gasit pe mine...thanks Radu&Oana). Imi place noua slujba, colectivul e misto, sper sa mearga lucrurile bine in continuare caci nu am nici un chef sa ma mut altundeva. Si nici o sa sa fac asta, atat timp cat nu o sa ajung intr-un punct mort, ca la jobul precedent.

-am participat la ultimul concurs de proza realizat de atelierKult. Nu a iesit rau, dar se putea si mult mai bine (povestirea mea a iesit a 3-a din totalul de 7 participante). Doua lucruri am invatat de aici: „nu mai astepta niciodata termenul limita pentru a termina si trimite povestirea!!” si „reciteste-o dracului de cateva zeci de ori si nu o mai trimite cu greseli”.

-am lansat blogul in mijlocul sesiunii, lucru care imi mai ocupa o bucata din timp, dar imi face placere sa scriu, desi nu o fac atat de des pe cat as vrea

-am inceput colaborarea cu MetalAct, momentul de varf fiind interviul luat lui Asis – Haggard. Sper sa mearga lucrurile la fel de bine in continuare

-am vazut o gramada de concerte anul asta, prin diferite parti ale tarii, lucru pe care nu il credeam posibil acum vreo 2 ani. Si asta il trec aici sub forma asta, pentru ca e un soi de hrana sufleteasca J.

-am vazut Viena in decembrie

In viitorul apropiat sper doar sa termin ok cu sesiunea si cu proiectul de licenta. De asemenea, dupa cum reiese si din poll, intentionez sa largesc putin subiectele abordate, adica sa mai scriu si despre un film/carte.

Bun, cam asta a fost, mai discutam la anul. Fara urari lungi si incarcate, caci anul 2009 se anunta unul greu. Sa fiti impacati cu voi insiva si sa faceti lucruri frumoase la anul !

Si se termina si anul asta...

A trecut anul si vrem nu vrem, ajungem intr-un fel sau altul sa aruncam o privire si sa socotim cu ce ne-am omorat timpul in 2008. Topuri de albume nu o sa fac si asta pentru ca, in primul rand, nu reusesc sa tin pasul cu tot ce apare nou si astfel nu ma simt in masura sa alcatuiesc un astfel de top, iar in al doilea rand ascult o mare parte a albumelor la un an dupa ce au aparut. Asa ca o buna parte din albumele ascultate anul asta au fost din 2007 sau chiar 2006. Totusi, au fost cateva albume care m-au atras in mod deosebit : Septic Flesh cu al lor “Communion”, Scar Symmetry – „Holographic universe”, Orden Ogan – „Vale”, Moonspell – „Night eternal”, Opeth – „Watershed”. Nici „The premonition” – Firewind nu a fost rau. Mai amintesc Mercenary – „Architect of lies”, asta pentru ca mi-s simpatici baietii astia de cand cu albumul ala al lor cu 11 vise si Eluveitie - „Slania”. Albume slabe au scos Haggard, Evergrey, Soilwork, Revolution Rennaisance, Children of Bodom, Crematory, Cavalera Conspiracy etc. (unde etc reprezinta o multime de alte trupe care au dezamagit anul asta) trupe cu renume (sau nu) de la care s-a asteptat mult dar care au oferit foarte putin. Albume din afara sferei metalice: Rome – Masse Mench Material, care conduce detasat. De asemenea si ultimul Narsilion, „Namarie” suna foarte bine si reprezinta o crestere evidenta de la precedentul album. Spiritual Front si Ordo Rosario Equilibrio sunt alte doua trupe care mi-au bucurat auzul in ultimul timp.

La categoria concerte am stat cel mai bine anul acesta. Majoritatea celor care au fost pana acum la concertele rock/metal organizate la noi au cautat o noua experienta in festivalurile organizate in afara, variante bune atat din pdv financiar cat si al calitatii trupelor. Restul celor ca mine au incercat sa faca o selectie si sa vada cat mai multe concerte bune in tara. Si au fost destule. Nu stau acum sa numar, dar fac o trecere in revista a celor care mi-au lasat o impresie buna:

-concerte de suflet: Moonspell la Bucuresti, Lacrimosa la Artmania

-show-megashow: Iron Maiden la Bucuresti, In Extremo la Sibiu

-concerte misto: Haggard la Cluj Napoca

-concerte nemetalice: Rome/Spiritual Front la Brasov, Klimt 1918 la Cluj Napoca

-dezamagirea anului: Tiamat la Artmania (pe astia jur ca nu ma mai duc veci sa ii vad, asa de mult m-au impresionat)

-mentiuni speciale primesc Immolation si Vader, tot la Cluj Napoca, concerte care au zguduit Music Pubul

-un ultim premiu special pentru Seth – SepticFlesh care a cutremurat peretii aceluiasi pub.

Dintre trupele romanesti care doresc sa le revad in urma prestatiilor de anul acesta mentionez Indian Fall, Bucium, Negura Bunget.

Am descoperit si cateva trupe romanesti misto, promitatoare: Vespera, Shadowsail, Twisted Cables.

Dorinte pentru la anul: vreau sa vad Kamelot! Si Iced Earth! Da acuma repede, pana nu se intampla ceva cu una din ele sau pana nu o iau serios pe aratura (trupele, nu eu)! Daca am uitat ceva, asta e, o sa mai adaug cand o sa-mi aduc aminte. Sfarsitul de an mi l-am petrecut ascultand Black Sabbath (fara Ozzy), Rainbow, Pink Floyd, cu ceva portii de Ramones intre .

Hypocrisy - album nou

Nu stiu cine se mai astepta la o astfel de veste, insa Hypocrisy se pregatesc de un nou album. Peter Tagtgren a declarat ca are deja 13 piese pregatite, inregistrarile pentru noul release urmand a incepe de luna viitoare. Ultimul material Hypocrisy a fost lansat in 2005, de atunci Peter ocupandu-se mai mult de cealalta trupa a sa, Pain. Alte date concrete nu sunt, eu unul spre sa apara anul viitor:). Via Metalfan.

Tragem linie

E sfarsit de an si mai toata lumea face tot felul de topuri pentru a vedea ce a fost bine si ce nu anul asta, care au fost lucrurile notabile si ce a iesit mai putin bine sau chiar prost. Eu sar peste topuri si o sa fac doar cateva insemnari ceva mai incolo. M-am gandit totusi sa adun materialele pe care le-am scris pentru MetalAct in jumatatea asta de an care a trecut de cand am inceput colaborarea. Nu va urez inca nimic, pentru ca mai este putin timp si mai sunt treburi de rezolvat pana pe 31 cand incepe lumea chefurile in cinstea anului care a trecut si a aceluia care o sa vina. Ma gandesc sa schimb cate ceva pe aici asa ca am un poll nou. Nu ma mai lungesc cu vorba:

Recenzii albume:

Blind Guardian - Imaginations from the other side

Evergrey - Torn

Iced Earth - The crucible of man

Thunderstorm - Vise digitale

Cronici concerte

In Extremo la Sibiu

Celelalte Cuvinte la Cluj Napoca

Maximum Rock Festival - Suport pentru underground

Haggard la Cluj Napoca

Tribute Freddie Mercury - Shadowsail, Respect, Vespera

Interviuri

Magica

Thunderstorm

Haggard

Vespera

Snowy Shaw

La gura sobei

Ieri am ajuns si eu acasa, dupa ce in weekendul precedent am fost la Brasov, iar zilele trecute am vizitat Viena. Superb oras, mai ales acum in preajma sarbatorilor, au un targ de Craciun foarte frumos iar in aer se simte o aroma puternica de scortisoara - motive suficiente pentru copilul din mine sa viseze dus. Revin cu ceva poze de la Radu si cu mai multe detalii. V-am ramas dator cu cronica Spiritual Front si Rome de la Brasov. Vine si aceea, cat mai curand sper. Intre timp, Garm i-a facut o vizita lui Robin Hood, iar Krossfire a scos din tolba cu suprize un articol care va bucura destula lume. O sa revin si asupra aceluia cu ceva comentarii proprii. Deocamdata, ma bucur de putina vacanta si de concediu, mai ales ca noaptea trecuta a fost prima in care am reusit sa dorm mult, fara sa mai sune vreo alarma. Uitasem cand a fost ultima data cand am facut asta.

Some heavy metal

Sa-mi spuneti si mie cum vi se par trupele astea doua:

ACT : trupa formata acum vreo 10 ani, reunita anul acesta. Au scos albumul de debut, Exact. La chitara George Patranoiu. Absolut recomandat celor carora le place heavy-ul cu vana.

R.U.S.T: heavy metal clasic, pentru amatorii genului:)

Videoclipul saptamanii

ROME - DER BRANDTAUCHER

"MASSE MENSCH MATERIAL", albumul scos de Rome anul acesta continua sa ma obsedeze asa ca astazi primul clip din afara sferei muzicale metalifere, o piesa superba si versuri pe masura.

Despre Haggard...din nou

Cronica mea la concertul Haggard a fost preluata si de site-ul celor de la Maximum Rock, alaturi de alte articole despre acest concert. Si ca sa vedeti ca nu am vorbit prostii, si celelalti autori au scris lucruri bune despre concert. Detalii aici. Vine si cronica de concert pentru Spiritual Front si Rome in curand. Va spun numai ca a fost un concert superb, o seara frumoasa intr-o locatie eleganta. O serie de concerte care s-a vrut a fi altfel, diferita fata de concertele normale. Mai multe in curand.

Semne bune anul are...

E vineri seara si acum apuc si eu sa mai respir putin. Am pregatit bagajul, iar maine dimineata imbarcarea in directia Brasov. Sper sa fie un concert frumos, fiind totodata si ultimul pentru mine din acest an. Nu o sa ma apuc de facut topuri acum pe anul acesta, cert este insa ca anul viitor anunta deja concerte foarte interesante. S-a confirmat concertul Samael la Cluj Napoca, in deschidere cu Keep of Kalessin si Noctiferia. Organizatori sunt cei de la Hatework asa ca evenimentul are toate sansele pentru a fi o adevarata reusita. Concertul va avea loc cu o zi inaintea celui de la Bucuresti, pe 27 ianuarie. Inceputul lui februarie ii va aduce la Bucuresti pe nemtii de la Kreator, avand in deschidere Eluveitie si Caliban. Un eveniment pe care am toate sansele sa il ratez din cauza sesiunii. Cu doua zile inaintea acestui concert, Sepultura revin in capitala in cadrul unui concert cu niste preturi nesimtit de mari, mai mari decat cele de la Kreator. Pe 15 mai vin la Cluj Circle II Circle cu Manticora si Powerquest, concert care vine numai bine inaintea sesiunii mele de student in an terminal. Vara vine cu concerte Manowar, Iggy Pop si Motorhead, pe primii nu sunt prea interesat sa-i vad, insa e important ca sunt destule concerte, pe toate gusturile. Un proiect interesant se pare a fi ROCK CITY OPEN AIR, pentru 20-23 august, un fel de Wacken romanesc. Sunt foarte curios ce o sa iasa din el si daca chiar se va realiza la nivelul care se doreste. Imi doresc sa fie chiar asa, pentru ca ar fi un lucru benefic pentru noi toti.

Videoclipul saptamanii

DEATHSTARS - DEATH DIES HARD

Primul clip de pe noul album Deathstars care este programat sa apara la sfarsitul lunii ianuarie. Dupa "Termination Bliss" care a fost pentru mine un album excelent sunt foarte curios daca noul release va fi la fel de bun.

La sfarsit de saptamana

Se fac imediat doua saptamani de cand nu am mai lasat nici o insemnare pe aici. Aveam multe chestii despre care am vrut sa scriu insa am tot amanat din lipsa acuta de timp. Nici macar clipul saptamanal nu am apucat sa-l mai pun. S-au adunat multe: examenele de la faculta, temele de predat, proiectele de la servici si inca un proiect care se vrea a fi lucrarea mea de licenta si pe care va trebui sa il termin in urmatoarele trei luni ca altfel se complica treaba, pe scurt, o sa dau de naiba daca nu reusesc sa-l duc la capat pana la sfarsitul lui februarie. In materie de muzici, am fost saptamana trecuta la tributul Freddie Mercury de care v-am povestit si a iesit bine, insa s-au cam incins ceva spirite dupa cronica mea de concert. Pentru doritori, aici aveti clipul promotional al concertului sau puteti citi despre derularea evenimentului aici. Urmatorul lucru ar fi ultimul concert Kogaionon de anul acesta de la Brasov si anume, Rome si Spiritual Front, doua trupe foarte misto, care se situeaza in alta sfera muzicala de ceea ce ascult eu de obicei, insa e altceva, altceva frumos, interesant si sper sa fie si live o experienta inedita. Printre altele, s-au anuntat deja multe concerte pentru la anul, peste care o sa revin mai incolo, insa eu unul astept deocamdata comunicatele oficiale pentru concertul Samael de la Cluj programat pe 27 ianuarie. Incerc sa revin si aici cu posturile mai dese, nu de alta, dar imi face placere si ma deconecteaza de la chestiile zilnice. Sa aveti spor la treburi si un weekend cu toate cele!

Videoclipul saptamanii

HYPOCRISY - ERASER

Interviu Asis Nasseri - Haggard

Am reusit in sfarsit sa traduc interviul cu Asis Nasseri - Haggard pe care l-am realizat chiar inainte concertului pe care trupa l-a avut la Cluj Napoca. Ce am discutat cu el puteti citi aici.

Haggard la Cluj Napoca

Si uite ca a trecut si concertul acesta. Sincer vorbind, nu am fost niciodata un fan infocat al acestei trupe insa spectacolul de marti seara a fost un deliciu. Vreo 1000 de oameni in sala, foarte civilizati care au facut o atmosfera pur si simplu fantastica. Dupa o zi lunga de munca m-as fi asteptat sa adorm pe scaun insa nu am sezut deloc pe toata durata concertului. Trupa a cantat in formula completa (17 oameni) si au facut un spectacol pe care chiar nu il asteptam de la ei. Pentru cei curiosi, pe metalact a aparut si o cronica destul de lunga si detaliata asupra evenimentului, pe care o puteti citi aici. Din pacate, reusita evenimentului a fost umbrita de un scandal asupra caruia nu o sa insist pentru ca nu am nici un motiv. Pe sambata sper sa apara si interviul pe care i l-am luat lui Asis Nasseri care s-a dovedit a fi foarte amabil si pus pe vorba. Detalii despre noul album, despre turneul lor si despre starea industriei muzicale le veti putea citi acolo. A fost primul meu interviu live si emotii au fost destule, dar pana la urma a iesit totul bine.

Inceput de saptamana...

Pe 24 noiembrie, mai exact, lunea viitoare, la Cluj Napoca se pregateste un concert special: The show must go on – Tribute to Freddie Mercury. Locatia: clubul Roland Garros, ora de incepere 19.00. Formatii participante: Vespera, Shadowsail si Respect. Evenimentul se vrea a fi ceva special (coveruri Queen, proiectii video, plus alte suprize pregatite de trupe) si sper ca trupelor sa le iasa ceea ce isi propun pentru acest eveniment. O sa revin cu o relatare de la fata locului pe saptamana viitoare. Mai multe detalii despre evenimentul acesta plus multe alte lucruri interesante le puteti afla din interviul pe care l-am luat trupei Vespera, castigatoare a Maximum Rock Festival – Suport pentru Underground. Interviul il gasiti aici.

In alta ordine de idei, maine e concertul Haggard. Sper ca Asis sa aiba putin chef de vorba sa-i pot lua si eu un scurt interviu.

Am actualizat si sectiunea de concerte precum si blogroll-ul. Asa ca, pe langa Radu si Krosfire care sunt de ceva vreme in lista, au mai poposit acolo si oamenii pe care i-am citit cel mai des in ultima vreme. Deci, dupa ce terminati cu cititul pe aici, aruncati un ochi si pe acolo.

Videoclipul saptamanii

DAYLIGHT DIES - LIES THAT BIND

Magic tales of a WinterNight

In luna cadourilor, intr-o zi al carei numar aduce ghinion din cate se spune, Live Metal Club organizeaza un concert foarte frumos in Bucuresti. O seara cu Feti-frumosi si Ilene Cosanzene, basme pentru oameni mari si mici, cu trupe tinere care au ceva de demonstrate si altele care cauta sa confirme.

Piatra:

Trupa formata din membrii Bucovina si Odyssey, doua formatii cu muzici foarte bune, fiecare avand deja si albume lansate.

True Mind:

Dupa un debut promitator cu ep-ul “No more silence”, brasovenii se intorc in Bucuresti pentru un nou concert, cel mai probabil cu un nou basist.

Fortuneteller:

Proiectul lui Emilian Burcea (ex-Magica) pus din nou pe picioare dupa plecarea acestuia din Magica. Piesele suna bine si in primavara se asteapta si albumul de debut, “Secret of my life”.

Fortress of Faith:

O tanara formatie bucuresteana, aflata si ea la inceput de drum.

Inopia:

Inopia se vor afla la primul concert alaturi de noul lor chitarist, Andrei Oancea (Refractara, ex-Dreamfall). Pana atunci puteti urmari si primul clip al trupei pentru piesa Epitaph.

De ultima trupa de pe afis, Ashmeera nu am reusit, din pacate sa aflu nimic.

Videoclipul saptamanii

SWALLOW THE SUN - DON'T FALL ASLEEP

Concerte, concerte, concerte...

Weekendul trecut au fost din nou concerte destule in Cluj Napoca, pentru toate gusturile, insa trupele Riff ( hard rock - Sibiu) si Sado Sathanas (black metal - Germania) nu au reusit sa stranga prea mult public: in jur de 30 de oameni au fost la primul concert, respectiv 50 la al doilea. In asteptare este concertul Haggard care a vandut aproape 1000 de bilete. Nu am vazut formatia pana acum asa ca sunt si eu foarte curios cum se va prezenta trupa la concertul din 18 noiembrie. Nu ratati festivalul de la Iasi, care va aduce doua trupe foarte interesante: Finntrol si Eluveitie. Din pacate eu unul nu o sa pot ajunge (facultatea, bat-o vina) asa ca voi astepta alte ocazii sa vad trupele astea. Pentru cei interesati, pe MetalAct au aparut de ceva vreme cronicile de concerte de la Celelalte Cuvinte - lansare Stem la Cluj Napoca si Maximum Rock Festival – Suport pentru underground, cronici care poarta semnatura subsemnatului. Un alt concert, maine seara, tot in Irish Music Pub cu Subscribe (in deschidere Rock House – Alba Iulia), trupa de care eu am mai scris cu ocazia lansarii albumului lor din 2007.

Videoclipul saptamanii

MOONSPELL - SCORPION FLOWER

Noutati din lumea muzicala - partea I

-Dupa plecarea lui Timo Tolkki din Stratovarius (+scandalurile aferente), fostii sai colegi din trupa au adus un nou chitarist pentru a canta si mai departe fara cel care a fost pana acum mastermind-ul formatiei. Noul venit se numeste Matias Kupiainen, iar Kotipelto&Co. planuiesc sa scoate alaturi de el un nou album care va aparea anul viitor. Mai multe detalii despre aceste miscari gasiti aici. Dupa plecarea lui Tolkki, ceilalati muzicieni ar avea sansa sa revitalizeze muzica acestei trupe. Din pacate, prima piesa postata pe myspace, “Runaway”, este o reciclare din piesele mai vechi si seamana serios cu piesele lui Kotipelto de pe albumele sale solo, adica fara sare si fara piper. Daca nu ma credeti, puteti sa ascultati singuri aici. Plus ca nu inteleg de ce Kotipelto isi trece vocea prin fel de fel de efecte ciudate, chiar nu are nevoie de asa ceva…

-„Revolution has begun” declara Timo Tolkki alaturi de noii sai colegi de trupa, pe proaspatul lansat site al trupei Revolution Rennaisance: http://www.revolution-renaissance.com . Revolution my ass! Tolkki a luat pe langa el ceva muzicieni tineri, provenind din trupe obscure si s-a apucat sa reinregistreze o parte din piesele vechi alaturi de cele de pe albumul „New era”. Toate ca toate, dar noul vocal e jalnic si nu prea poate sa cante asa cum canta Kotipelto piesele care au devenit trademark pentru Stratovarius. Cea mai proasta piesa e „Icarus” copiata partial dupa mostenirea Stratovarius, iar versurile sunt asa de uzate incat nici nu pot sa ascult ce canta omul ala acolo (P.S: Oricum, Iron Maiden au epuizat tema respectiva pe o piesa scoasa cu ceva ani buni in urma.) O sa fie doua trupe. Stratovarius si RR, care o sa cante in concerte cam aceleasi piese, doar ca in componente diferite. Frumos! Deci, adio ani gloriosi de avant poweristic, bun venit ani ai mediocritatii!

-Robert Westerholt are toate motivele sa fie mandru! Si de ce nu ar fi? O trupa inceputa cu niste pustani de liceu a ajuns unde probabil doar visau sa ajunga atunci cand s-au apucat de cantat. Nu stiti cine este Robert Westerholt? Pai este chitaristul Within Temptation, omul de baza si pe langa asta e cuplat cu Sharon. Deci lasati-o balta baieti, e cuplata tipa. Ceea ce vroiam totusi sa va spun este ca WT au pregatit un DVD misto de tot, numit Black Symphony : un concert realizat cu orchestra, cor, efecte pirotehnice, ecrane gigant, un pulic dezlantuit si o prestatie excelenta live a trupei din ce am vazut eu pana acum. O piesa, “Our solemn hour” poate fi vazuta aici.

P.S: Domnule Tuomas Holopainen, pe cand si de la dumneavoastra un concert de genul? Stiu ca aveti End of an Era, dar totusi….pe cand un concert cu orchestra ? Dupa concedierea pitzipoancei probabil…

-Mai tineti minte ca va povesteam de vocalul ala misto de la Scar Symmetry? Ala care grohaia si canta la fel de frumos pe voce clean ? Nici nu am apucat sa ma bucur bine de ei, ca personajul asta si-a adunat jucariile si a plecat, din cauza diferentelor muzicale (cel putin asta reiese din declaratiile oficiale ale membrilor). Ceilalti ramasi au adus doi vocalisti in trupa, unul care sa se ocupe de growl, altul care sa faca vocea clean. Asta ca sa vedeti cat facea nenea ala…

-Ma gandeam acum cateva zile ca Peter Tagtgren a cam lenevit cu Hypocrisy si nu ne-a mai bucurat urechile de prea mult timp cu un album de death metal d-ala de sculat mortii. In schimb, iese noul album Pain, Cynic Paradise pe numele lui, album disponibil la streaming pe pagina de myspace a trupei. Prima parte suna bine de tot. Revin cu o cronica mai incolo dupa ce reusesc cateva auditii bune. Vreo doua piese sunt cu vocalista Nightwish, care apare si in clipul de la Follow me, vopsita blonda. Piesa mai slabuta, destul de mainstream. „The most unique duet of the year” apare in descrierea clipului pe pagina de myspace. Come on, Pete...Ca opinie persoanala: oh, shit!

-Am fost sambata la Maximum Rock Festival – Suport pentru underground si a iesit mai bine decat credeam eu. Si asta pentru ca trupele ajunse in finala au dat tot ce au avut mai bun acolo si au iesit niste prestatii foarte ok. Castigatorii de anul acesta au fost Vespera, locul 2 fiind ocupat de trupa Nerv, 3 de Shadowsail, iar cei de la Krepuskul au primit mentiune. O cronica detaliata si galerie foto in curand pe MetalAct.

-Nici nu se termina bine anul, ca se anunta concerte tari pentru 2009: Samael si Solitude Aeternus in Bucuresti, apoi in mai se pare ca vom fi vizitati in Cluj de cei de la Circle II Circle, Manticora si Power Quest!

Videoclipul saptamanii

KAMELOT - RULE THE WORLD

Maximum Rock Festival - Suport pentru underground

Sambata, 25 octombrie, ProdMusic Production organizeaza Maximum Rock Festival – Suport pentru underground. Tot Irish Music Pub este locatia care va gazdui si acest eveniment, cu incepere de la orele 18.00. Trupele ajunse in finala concursului sunt: Amberskin, Vespera, Doll, Illusion of control, Spritual Ravishment, Shadowsail, eyeSEEred si Antidot. De asemenea, clujenii de la Voices of Silence vor sustine un recital cu ocazia lansarii noului lor album, “The human saga”. Festivalul-concurs va avea premii constand in echipamente muzicale, iar un cuvant de spus la alegerea castigatorului il va avea si publicul. Piese ale trupelor finaliste precum si a tuturor trupelor inscrise in concurs pot fi ascultate accesand linkul de mai jos:

http://www.promusicprod.ro/mrfest/formatii/

Cronica Klimt 1918 la Cluj Napoca

Klimt 1918 s-au intors saptamana trecuta in Romania pentru a sustine un concert la Cluj – Napoca, in Irish Music Pub. Concertul precedent a avut loc in cadrul Stufstock-ului, insa de aceasta data trupa a venit cu ocazia lansarii albumului “Just in case we’ll never meet again”, la invitatia Flowing Mist. Circa 150 – 200 de persoane au tinut sa participe la acest eveniment, in cadrul caruia au mai cantat Alternative Quartet, Twisted Cables si Luna Amara, toate trupe clujene.

Rezervarile mi le-am facut cu o zi inainte de concert si asta in miez de noapte. Sambata am ajuns putin mai tarziu la concert si am mai prins doar 2 sau 3 piese ale baietilor din Alternative Quartet. Trupa tanara, baieti simpatici, genul abordat fiind altenative, dupa cum sugereaza si numele lor. Din pacate nu am apucat sa-i ascult suficient incat sa-mi fac o parere pertinenta despre muzica lor.

Pe Twisted Cables i-am ascultat pe pagina lor de myspace si eram curios sa-i urmaresc live. Din cate am inteles, concertul din Music Pub a fost cel de-al doilea pentru ei in ziua respectiva, dar s-au achitat bine de datorie. Au cantat in formula de trei : Adelina – voce, Mihai – chitara si Bogdan – bas (care a avut misiune dubla, ocupand rolul de basist si in Alternative Quartet). Adelina a adoptat o tinuta eleganta si am remarcat vocea ei foarte buna, desi pe alocuri am avut impresia ca a avut ceva emotii. Dintre piese am retinut Naked, Arms around my heart si preferata mea, Falling, o piesa foarte misto, calda si melancolica. In timpul recitalului lor, reflectoarele au ramas stinse o buna bucata de vreme si eu unul am crezut ca a acest lucru a fost intentionat pentru a creea o atmosfera propice muzicii interpretate. Mi-am dat seama ca nu a fost asa ci era vorba de niste probleme tehnice doar cand s-a apucat cineva sa repare instalatiile din spatele scenei. In fine, problemele au fost remediate repede iar concertul a curs fara intreruperi.

Nu mai vazusem Luna Amara de foarte multa vreme si ma intrebam cum a evoluat trupa. Ei bine, concertul lor a fost foarte bun, cu un Mihnea comunicativ si energic si un Nick care pune in continuare multa pasiune in ceea ce face, lucru care se vede pe scena. S-a inceput cu “Gri dorian” si „Oras”. Mai adaug Intunecare si Somn plus ceva piese noi de pe viitorul album al trupei. Suprizele au constat in doua coveruri: unul dupa Nine Inch Nails (nu am retinut piesa), al doilea fiind piesa “Burn ” al celor de la The Cure (Crow soundtrack). Concertul s-a incheiat cu „Folclor” (varianta cu Sf Treime – cei care mergeti la concertele lor stiti despre ce vorbesc), „din lipsa de alte optiuni”, dupa cum a tinut Mihnea sa precizeze. Publicul a fost alaturi de trupa pe tot parcursul recitalului.

Music Pub-ul a gazduit doua lumi sambata seara: o parte, cei care au venit pentru concert si celalalta parte care a umplu pana la refuz cealalata parte a pub-ului, venita pentru meciul de fotbal. Ma rog, nu prea mai are rost sa o lungesc cu problema asta.

Italienii de la Klimt s-au urcat pe scena in aplauzele publicului, care, desi destul de putin numeros, a reusit sa creeze o atmosfera frumoasa. Trupa a cantat bine, baietii au fost destinsi, relaxati si au reusit sa comunice bine cu publicul. Prima piesa cantata a fost cea care deschide noul album, si anume „The Breathtaking days (via Lactea)”, celelalte piese cantate de pe noul album fiind „Skygazer”, „The Graduate” si „Ghost of a tape listener”. Piesele mai vechi au prins la fel de bine la public. Eu am retinut „Snow of ‘85”, „They Were Wed by the Sea”. Trupa abordeaza o muzica relaxanta, totusi plina de emotie, „melanj Indie/Alternative/Post Rock” dupa cum este prezentata in descrierea Flowing Mist. Nu au lipsit glumele de genul: “There is a bear in the audience” (reproducere aproximativa) – in momentul in care cineva de public a strigat catre trupa cu o voce grohaitoare. Trupetii si-au recunoscut radacinile death metal, sustinand in acelasi timp ca sunt mandrii de aceasta. O faza interesanta a fost cand trupa s-a intors pentru bis, iar chitaristul Franceso a spus ceva de genul: “Noi suntem romani, voi sunteti romani, e acelasi lucru, nu ?”.

O seara reusita care s-a incheiat in jurul orei 11 in aplauzele publicului. So, Flowing Mist, asteptam si alte concerte. We’ll be there.

Galeria foto cu pozele de la concert o puteti vizualiza aici.

Klimt 1918 si Celelalte Cuvinte

Desi am ratat Thunderstorm vineri seara, am avut parte de un weekend concertistic de care m-am bucurat din plin. Sambata seara au cantat italienii de la Klimt 1918 in Music Pub, avand in deschidere trupele Alternative Quartet, Twisted Cables si Luna Amara. Concertul, primul organizat de Flowing Mist, a iesit foarte bine, desi nu cred ca au fost mai mult de 150-200 de persoane in public, pubul fiind plin in cealalta parte a sa datorita meciului de fotbal. Klimt au fost foarte voiosi, iar cantarea s-a desfasurat fara probleme. O cronica completa si multe poze o sa pun in zilele urmatoare. Duminica seara a fost concertul de lansare al albumului “Stem” semnat Celalate Cuvinte. Un alt concert care a iesit bine, cu un public dedicat si foarte important pentru mine pe de alta parte, deoarece a fost primul pentru mine in calitate de colaborator metalact. Cronica si pozele aferente vor aparea pe site maine sau poimaine. So, thanks metalact (Oana&Negura), Radu pentru aparat si prietenei mele care inca ma suporta.

Thunderstorm la Cluj Napoca

Trupa bucuresteana Thunderstorm va canta vinerea aceasta la Cluj Napoca, in clubul Rolland Garros, incepand cu ora 21. Trupa va prezenta albumul din 2006, Vise Digitale, disc a carui recenzie o puteti citi aici. De asemenea, un interviu cu basistul si liderul trupei, Alex Pascu mai puteti citi aici. Vise digitale poate fi ascultat in continuare, in intregime la streaming, la adresa aceasta.

Dark Tranquility - Fiction (2007)

src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjEJxFlMnfvpgKVdVpHx7LVGgbR1ql1eOvduHvksjo1FfCYP-ENFohe23hyphenhyphendLS1WSaDbdCJS_pPrBTco5iZMoISI2SMoo1H_8KzySDG0ZdXiIwHqplpTN-R1mhg-srpYugckSLDmBSc5mI/s400/fiction.jpg" border="0" />

A fost odata ca niciodata un orasel suedez numit Gothenburg. Si inca mai este si probabil ca va mai fi ceva vreme incolo daca ii ajuta Cel de Sus sau, ma rog, Cel de Jos…dupa cum prefera fiecare…Acest orasel este patria curentului metalic care i-a imprumutat numele…gothenburg metal mai cunoscut si sub alte nume: sound-ul gothenburg, melodeath, swedish death chiar si melodic death metal (mda, stiu ca nu e acelasi lucru).

Pe aici se jucau cu masinutele cand erau mici oameni importanti din metalul de astazi si nu ii incep sa ii enumar ca altfel nu mai termin. Dar o sa zic asta : incepand cu At the gates si continuand apoi cu trupe ca In flames, Soilwork sau Dark Tranquility, curentul acesta a castigat notorietate cu fiecare an, iar trupele aceastea au ajuns departe de tot. Pe acolo toata lumea s-a cunoscut cu toata lumea, s-a facut schimb de instrumentisti intre trupe, de vocali…ce mai, ca intr-o mare si fericita familie. Insa in timp ce Soilwork sau In flames incearca sa inglobeze la greu in ultimii ani influente de metalcore sau alte influente din zone nemetalice pentru a castiga sustinatori de peste ocean de la dragii nostri americani (si chiar reusesc), Dark Tranquility au scos anul trecut “Fiction”, album care nu le face decat cinste. In comparatie, Soilwork au scos un album fara vlaga, lenes, plictisitor, iar In flames au apucat-o de mult pe alta cale (mai exact cu Come Clarity, album de pe care nu am avut rabdare sa ascult mai mult de trei piese consecutiv).

Deci, dati-mi voie sa dedic albumul acesta componentilor formatiilor mai sus amintite. Domnilor, gasiti pe el de toate : un vocal excelent, riffuri si solouri misto, piese antrenante, pline de vana, de emotii, de nerv…(nu o data am incercat sa fredonez versuri care nu sunt usor de reprodus pentru cineva cu corzi vocale normale) plus niste clape de efect, lucru pe care il aveau si Soilwork intr-o vreme. Il aveau…Incercati Focus shift, Misery Crown, The mundane and the magic, Icipher, The lesser faith…Vorbim apoi.

Nota: 10,00

Tracklist:

1. Nothing To No One
2. The Lesser Faith
3. Terminus (Where Death Is Most Alive)
4. Blind At Heart
5. Icipher
6. Inside The Particle Storm
7. Empty Me
8. Misery's Crown
9. Focus Shift
10. The Mundane And The Magic

Componenta:

Mikael Stanne – voce

Niklas Sundin – chitara

Martin Henriksson – chitara

Anders Jivarp – tobe

Michael Nicklasson – bas

Martin Brändström - clape

Linkuri pentru piese:

Focus shift

Misery crown

The mundane and the magic

Nothing to no one

The lesser faith

Mekong Delta la Cluj Napoca - ANULAT

Concertul pe care trupa Mekong Delta trebuia sa-l tina la Cluj Napoca sambata asta a fost anulat la numai o zi dupa ce si concertul de la Bucuresti a avut aceeasi soarta. Motivele sunt diverse cate se pare, din comunicatul organizatorilor reiesind ca partea de vina apartine managementului trupei. Mai multe detalii puteti gasi intrand pe pagina oficiala a concertului afisata mai jos. De asemenea, tot acolo gasiti si comunicatul oficial al organizatorilor. Ar fi trebuit sa particip la concert din partea metalact-ului, dar asa se pare ca vom astepta pana saptamana viitoare, cand va avea loc concertul Celelalate Cuvinte.

Materiale noi

Mai jos aveti linkurile de la materialele postate de mine in ultima luna pe metalact:

Evergrey - Torn (2008) - suedezii par sa nu se regaseasca dupa ce au scos "Monday morning apocalypse"

Iced Earth - The crucible of man (2008) - primul album dupa revenirea lui Barlow la voce

Cronica In Extremo la Sibiu - unul dintre cele mai interesante show-uri ale anului

Interviu Snowy Shaw (XXX, Dream Evil, Therion, King Diamond etc) - no comment la asta

Draconian - Turning seasons within (2008)

Sfarsitul verii m-a prins readucand in playlist albume Draconian, Swallow the Sun, Daylight Dies, trupe care au scos albume misto in anii trecuti, albume de ascultat toamna cand incep frunzele sa cada si cand ploile fac rauri in fata blocurilor astfel incat sa te simti izolat de tot ce inseamna realitatea cotidiana. Dintre acestea trei, Draconian este singura trupa care are si solista, fiind si mai puternic orientata catre curentul gothic.

Asupra celorlalte trupe o sa revin in viitorul apropiat, insa astazi am ales “Turning seasons within” pentru a fi disecat putin aici. Cu o coperta superba si cu o muzica care, desi nu aduce nimic nou genului, continua sa surprinda placut prin compozitia si atmosfera apasatoare degajata, Draconian foloseste reteta care a fost de succes in a doua jumatate a anilor ’90, utilizata de trupe ca Theatre of Tragedy si anume alternanta growl-urilor masculine violente cu vocile feminine calde, linistitoare. Riffurile solide, muzica puternica si emotie cat cuprinde par a fi ingredientele acestui disc. “Seasons apart” este piesa care deschide albumul si pentru mine este si cea mai reusita de pe disc. Tulburatoare, plina de melodie si sentiment….Refren memorabil si pasaje de chitara inspirate sunt alte doua lucruri care au facut piesa asta sa se agate rau de tot de mine. „The failure epiphany” si „Morphine cloud” sunt alte doua piese bune, de fapt, daca ascultati albumul cu atentie, o sa gasiti mai multe momente interesante pe disc, printre avalansa de stari prin care va poarta muzica acestei trupe. Din pacate, nu toate piesele prind la fel de repede. Un alt album care cere o stare anume, pentru ca degeaba va apucati de el cand soarele arde in miezul zilei si toata lumea roieste in stanga si in dreapta...Sau cine stie, poate reusiti si asa...

Urmariti si versurile, care, desi se blocheaza in clisee pe alocuri, au si niste momente bune. Un album mai agresiv parca decat precedentele, insa absolut recomandat pe anul acesta. Nu cred ca ar fi putut fi aleasa o piesa mai buna de incheiere ca „September ashes”, scurta de numai un minut si ceva, dar a carei note de piana adauga inca o nota de melancolie.

Nota: 8,50

Tracklist:

1. Seasons Apart
2. When I Wake
3. Earthbound
4. Not Breathing
5. The Failure Epiphany
6. Morphine Cloud
7. Bloodflower
8. The Empty Stare
9. September Ashes

Componenta:

Lisa Johansson – voce

Anders Jacobsson – voce

Johan Ericson – chitara

Daniel Arvidsson - chitara ritmica

Andreas Karlsson - clape, programming

Fredrik Johansson – bas

Jerry Torstensson - tobe

Linkuri pentru piese:

http://www.myspace.com/draconianmusic

When I wake

Morphine cloud

Disturbed - Indestructible (2008)

La mine in liceu se formase acum ceva vreme un adevarat curent pentru trupa asta, piese ca „Down with the sickness”, „Remember” sau „Prayer” fiind nelipsite de la chefuri. Disturbed avea doar doua albume scoase pana atunci dar demonstra ca are un potential enorm. Asta cred ca poate fi considerat pe buna dreptate cel mai bun album de pana acum al americanilor.

De la albumul precedent, “Ten thousand fists” s-a simtit deja o evolutie din punct de vedere muzical in comparatie cu albumele vechi: chitaristul a inceput sa lucreze la solouri si nu s-a mai rezumat doar la a da riffuri peste riffuri, Draiman a lucrat serios la partile vocale, iar rezultatul a fost un album plin de nerv, de melodie si, implicit, de piese bune care se cer ascultate si reascultate. Dupa un „Stricken” de pe albumul trecut care s-a lasat ascultat de nenumarate ori, trupa a ales pentru primul clip piesa „Inside the fire” si cred ca nimic nu putea ilustra mai bine ceea ce se intampla pe acest album. Melodie cat incape, viteza, piese excelente, instrumente care suna perfect si Draiman mai bun ca niciodata. Piesa are un mesaj puternic, iar clipul este destul de dur, aducandu-mi aminte de „Bloodline”-ul celor de la Slayer datorita fazelor sangeroase. Mai putin reusit este noul clip, la „Indestructible”, care mi se pare plictisitor rau. Celor care cred ca Disturbed mai este inca o trupa care nu are parte de destul recunoastere le spun ca cele 10 milioane de discuri vandute arata o cu totul alta situatie. Discul acesta nu face decat sa sporeasca si mai mult popularitatea trupei. Genul abordat ramane in cea mai mare parte alternativ, cu ceva influente din alte genuri. Sincer, fara vocalul asta nu stiu daca ar fi bagata trupa in seama, dar asa...

Totusi, consider ca si pentru receptionarea acestui album e nevoie de o anumita stare pentru ca eu l-am ascultat la scurt timp de la aparitie si nu reuseam sa trec de mai mult de 2-3 piese. Insa, daca aveti multa treaba si simtiti nevoia de ceva doze de energie molipsitoare, atunci puteti incepe cu piese ca „Inside the fire”, „Criminal”, „Divide”, „Indestructible” sau „Perfect insanity”. Totusi, in unele momente cred ca ar fi putut fi dezvolatat mai mult partea de chitara, insa aspectul pozitiv ramane in continuare faptul ca trupa evolueaza si nu stagneaza, lucru care este dadator de sperante pe viitor.

Nota: 9,00

Tracklist:

1. Indestructible
2. Inside the Fire
3. Deceiver
4. The Night
5. Perfect Insanity
6. Haunted
7. Enough
8. The Curse
9. Torn
10. Criminal
11. Divide
12. Facade

Componenta:

David Draiman – voce

Dan Donegan – chitara

John Moyer – bas

Mike Wengren - tobe

Linkuri pentru piese:

Inside the fire

Indestructible

Criminal

Divide

The curse

Firewind - The premonition (2008)

De scena metalica greceasca v-am mai povestit si cu alte ocazii, in cazul unor trupe mai agresive, Septic Flesh si Rotting Christ. Iata ca din respectiva tarisoara nu vin trupe bune numai pe aria metalului extrem ci si trupe care au un cuvant de spus in metalul melodic. Iar cel mai bun exemplu pentru acest caz este trupa de fata, Firewind, trupa care a cantat in deschiderea Kamelot in cadrul ultimului lor turneu.

Power metal melodic, fara complicatii, cantat sincer si cu pofta, cu ceva insertii thrash la riffurile de chitara este reteta pe care continua sa o foloseasca trupa asta. Firewind au inceput un traseu ascendent odata cu cooptarea la voce a lui Apollo Papathanasio in 2005 fiindca fostul lor vocal nu se prea deosebea de marea solistilor de heavy metal cu voce ok si atat. Nici grecul asta cu nume de zeu olimpic nu e cel mai tare vocal de pe planeta asta, insa stie sa-si foloseasca foarte bine vocea, oferind o multime de momente interesante pe acest disc .As fi zis ca e chiar simpatic omul asta daca nu ar fi avut freza aia de copil cu fite din clipul la Mercenary Man in timp ce canta despre mercenari si moarte. Incet, incet trupa si-a construind o baza solida de fani, pe merit, zic eu. Alaturi de vocalul asta bun, avem un chitarist tanar care si-a facut un nume in muzica metal, fiind membru de-a lungul timpului in trupe ca Dream Evil, Nightrage sau Mystic Profecy si invitat pe albumele Arch Enemy si Old Man’s Child. Mai punem si un clapar meserias alaturi de un baterist si un basist care isi fac cuminti treaba si obtinem Firewind, o trupa care incearca sa demonstreze ca se mai poate face muzica buna in aria metalului melodic. Albumul se invarte in principal in zona power metalului, cu ceva influente la unele piese de hard rock si heavy clasic. Chitara suna bine de tot, riffuri cat incape, care scot din amorteala, desi se mai vorbeste pe la colturi ca inspiratia a mai scazut de la precedentul album si riffurile alea au mai fost folosite si in trecut. Mai avem si un cover, Maniac, piesa care nu suna rau deloc. Depinde de fiecare cum receptioneaza albumul acesta.

Eu spun ca e un plus pentru tarisoara asta numita Grecia ca are trupe care pot sa concureze fara probleme cu nume mult mai mari pe mai multe segmente ale metalului. Un album care merita ascultat si care ar fi luat probabil o nota putin mai mare daca nu ar fi avut pe alocuri versuri de copil retardat.

Nota: 8,50

Tracklist:

1. Into The Fire
2. Head Up High
3. Mercenary Man
4. Angels Forgive Me
5. Remembered
6. My Loneliness
7. Circle Of Life
8. The Silent Code
9. Maniac
10. Life Foreclosed

Componenta:

Apollo Papathanasio – voce

Gus G – chitara

Bob Katsionis - clape, chitara

Petros Christo – bas

Mark Cross - tobe

Linkuri pentru piese:

Mercenary Man

Into the fire

Head up high

Remembered

Circle of life

Amon Amarth - With Oden on our side (2006)

Amon Amarth se numara, alaturi de Hypocrisy, printre trupele mele preferate din aria death metalului. Vinovata pentru atractia mea fata de muzica acestei trupe a fost piesa “Death in fire” al carei clip am avut obiceiul o vreme sa-l urmaresc in fiecare seara inainte de culcare prin liceu (chiar nu glumesc). La vreme respectiva am ramas uimit cum prin asa piese furioase pot chitaristii aia se strecoare solouri asa misto si asa de apasatoare totodata.

Membrii trupei au inceput cu “Versus the world” sa dezvolte o latura mai melodica a muzicii lor, schimbare care le-a adus armate de fani si totodata recunoasterea binemeritata printre trupele de gen si nu numai. Bineinteles, vorbim de melodic in masura in care se poate, deoarece suedezii au ramasi fideli death metalului, crud, pur fara influente. Nu va imaginati ca au inceput sa aiba voci clean pe piese fiindca nici nu cred ca le trece prin cap asa ceva, Johan Hegg descurcandu-se in continuare admirabil in postura de grohaitor sef. Partea melodica s-a facut remarcata pe chitari, unde trupa a reusit sa vina cu riffuri proaspete, solide, alaturi de niste solistici incredibile care au atins apogeul pe albumul de fata. “With Oden with our side” a fost lansat in 2006 si am ales sa scriu ceva despre el deoarece luna aceasta va apare noul album al trupei despre care voi scrie putin mai incolo, facand si o comparatie intre cele doua. Trupa nu a venit pe albumul acest cu o reinventare a genului, insa piesele sunt foarte bine construite ca sa prinda din prima, iar chitarile suna excelent, fara a se avanta in prea mari executii tehnice de finete. Doua varfuri ale discului sunt “Cry of the black birds”, o piesa rapida, in forta si „Under the northern star”, una din favoritele mele, mai asezata, apasata si cu niste solouri de mi se face pielea gaina. Pentru un efect garantat, ascultati-o in miezul iernii (pentru versuri). La aceasta din urma si Hegg a schimbat putin registrul vocal, interpretarea fiind mult mai rece, cavernoasa, dar si foarte expresiva. Piesele aceastea pot fi considerate adevarate hituri ale albumului. Celalte piese sunt scrise intr-o maniera care a devenit deja binecunoscuta pentru fanii trupei: piese rapide, dar melodioase, cu chitari foarte bine lucrate. Fiti atenti la partea instrumentala si urmariti cum se joaca baietii aia cu corzile pe fundal in timp vocea pune stapanire pe tot.

Discul nu va lua nota maxima deoarece nu are destula inovatie pentru a-l face sa intre in istorie (si coperta e prea simpla, inexpresiva). Daca o sa va uitati putin la clipurile de mai jos o sa vedeti cate vizualizari are trupa si o sa va faceti o idee cat de cunoscuta a ajuns, deci totusi...

Nota: 9,00

Tracklist:

1. Valhall Awaits Me
2. Runes To My Memory
3. Asator
4. Hermod's Ride To Hel - Lokes Treachery Part 1
5. Gods Of War Arise
6. With Oden On Our Side
7. Cry Of The Black Birds
8. Under The Northern Star
9. Prediction Of Warfare

Componenta:

Johan Hegg – voce

Ted Lundstöm - bas

Olavi Mikkonen - chitara

Johan Söderberg - chitara

Fredrik Andersson - tobe

Linkuri pentru piese:

http://www.youtube.com/watch?v=JFq2YJKYa-k

http://www.youtube.com/watch?v=DhptP8j-t-M

http://www.youtube.com/watch?v=LzjW--KUH1g

http://www.youtube.com/watch?v=T3vq0xHbofY&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=Wz-ExsTjafQ&feature=related

Katatonia - The great cold distance (2006)

Tracklist:

1. Leaders
2. Deliberation
3. Soil’s Song
4. My Twin
5. Consternation
6. Follower
7. Rusted
8. Increase
9. July
10. In the White
11. The Itch
12. Journey Through Pressure

Componenta:

Jonas Renkse – voce, chitara

Anders Nystrom - chitara

Fred Norrman – chitara

Daniel Liljekvist - baterie

Mattias Norrman - bas

“The great cold distance” cred ca face parte din categoria albumelor care trebuie neaparat ascultate si mai putin discutate. Am vrut sa scriu demult ceva despre el insa pur si simplu nu stiam ce as mai putea spune si nici macar nu aveam o idee cu ce as putea incepe asa ca am sters de cateva ori fraza de inceput. Insa iata-ma incercand sa leg cateva proprozitii despre un album care a tulburat multe minti. E impresionant ce muzica se mai poate face inca doar cu trei instrumente plus voce, ce atmosfera se poate degaja doar prin utilizarea inteligenta a chitarilor, fara clape, cu un bas naucitor si niste tobe care sunt in stare sa te tina treaz nopti intregi. Albumul de fata a fost apreciat de cea mai mare parte a iubitorilor metalului, insa raman totusi o parte a metalistilor care contesta vehement indepartarea stilistica a trupei fata de albumele de inceput. In ceea ce ma priveste pe mine, trec albumul asta ca cea mai buna realizare a trupei. Productie excelenta, voce lucrata si piese care macina, incita, intristeaza, zdrobesc, patrund pana in adancul sufletului pe care il deschid in fata acestei muzici atat de tanguitoare cum de mult nu mi-a mai fost dat sa ascult. Renske nu e cel mai tare vocal in concertele live, insa vocea lui ramane unul din atuurile albumului. In ceea ce priveste tematica discului domnul Sake de la metalfan spunea foarte frumos ca marile singuratati nu pot avea loc decat in multimi, facand legatura cu desele trimiteri ale versurilor la marile metropole. Piese ca “July” va vor face sa simtiti fiori reci chiar si in timpul celei mai toride zile de vara, alaturi de alte doua piese representative pentru album: “My twin” si “Deliberation”, cea din urma fiind supusa de catre mine celor mai multe ascultari la momentul descoperirii albumului. Desi melodic in ceea mai parte a sa, “The great cold distance” propune o melodie plina de sentimente care de care mai negre: melancolie, regret, toate exprimate de o voce ajunsa parca la momentul de varf al evolutiei sale. In momentele in care aveti impresia ca luati o gura de aer si totul se apropie de final, atunci sa fiti siguri ca totul e departe de a se fi terminat iar piesele se intorc pentru a macina si ceea ce a mai ramas neatins. Ascultati albumul, fiindca sunt convins ca nu ati mai auzit nimic la fel. Nota maxima, plus o coronita de flori pentru ca asta primesc elevii merituosi. Desi cred ca ar trebui ca florile sa fie ofilite astfel incat sa se incadreze in atmosfera albumului. Oh, Doamne, inca nu cred ca mi-am revenit...

Nota: 10,00

Linkuri pt piese:

http://www.youtube.com/watch?v=ZPSGS-ymseI

http://www.youtube.com/watch?v=gLEogbdozHc

http://www.youtube.com/watch?v=7z1lntprsUw

http://www.youtube.com/watch?v=k0gJ5NYFbgc&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=qNPKRYovvi8

Metalact

Iata ca a trecut mai bine de doua luni de cand am lansat blogul iar aprecierile primite ma determina sa continui munca pe care o fac aici. Sper sa pot aduce cateva modificari blogului in curand, cateva lucruri care privesc designul, asta depinde insa de cum o sa am timp deoarece sunt ocupat si cu un nou job. Nu as fi vrut sa scriu acum inca ceva deoarece nu credeam ca are vreo relevanta sa fac alte statistici dupa numai o luna. Insa e ceea ce trebuie sa stiti si voi, mai ales daca urmariti activitatea mea de aici. De luna aceasta sunt colaborator al siteului www.metalact.com , site unde puteti gasi stiri, cronici de concerte, recenzii de discuri, interviuri etc., toate axate numai pe metal. O sa postez si eu acolo regulat materiale si o sa mai pun si aici cateva linkuri. Aveti mai jos o lista cu ce am scris deocamdata pe metalact :

Blind Guardian – Imaginations from the other side

Thunderstorm – Vise digitale

Interviu Magica

Interviu Thunderstorm

Sa aveti parte de zile bune si sa ne vedem pe la concerte!

Aqua de Annique - Air (2007)

Tracklist:

1. Beautiful One
2. Witnesses
3. Yalin
4. Day After Yesterday
5. My Girl
6. Take Care of Me
7. Ice Water
8. You Are Nice!
9. Trial of Grief
10. Come Wander with Me
11. Sunken Soldiers Ball
12. Lost and Found
13. Asleep

Componenta:

Anneke van Giersbergen - voce, pian

Joris Dirks – chitara

Rob Snijders – tobe

Jacques De Haard - bas

Vremurile in care The Gathering facea furori pe scena europeana de metal au apus de mult. Componentii trupei s-au maturizat, muzica a luat-o in alta directie, experimentele au fost un lucru constant, insa albumele au continuat sa curga oferind momente de deliciu unui numar mai mare de persoane. Anul 2007 a dus si la despartirea solistei Anneke de colegii sai, pentru a forma propria sa trupa, Aqua de Annique. „Air” a fost lansat deja anul trecut iar un lucru cert este ca Anneke inca mai are inspiratie pentru a realiza multe piese bune. Initial am vrut sa scriu despre albumul asta dupa festivalul Artmania de la Sibiu unde am avut ocazia de a vedea trupa live. Am renuntat la aceasta idee deoarece am considerat la momentul respectiv ca nu as fi apreciat corect albumul, fiind inca sub influenta unui show excelent realizat de trupa. Anneke are un timbru vocal deosebit, care o face usor de remarcat. La Sibiu am ramas blocat inca de la prima piesa, fiind uimit de naturaletea cu care solista isi folosea vocea. Atmosfera de pe “Air” este una dominata de melancolie, de emotii profunde. Nu este un album de ascultat oricand, dovada ca si eu am amanat recenzia lui pana acum. Cere o stare speciala pentru a fi receptat cum se cuvine. Insa, odata ce intrati in atmosfera lui greu il veti mai lasa deoparte. Recomandat pentru zile innorate, ploioase, la inceputul toamnei sau pentru orice inceput de melancolie care pune stapanire pe voi. Daca de la prima piesa nu va atrage atentia, atunci mai bine il lasati balta momentan si reveniti asupra lui cand va veti afla intr-o alta stare. Albumul este foarte soft, cu o instrumentatie aerisita, curata, dominata in mare parte de pian. Chitara are unele parti foarte interesante, insa vocea ramane cea care fascineaza, incita, poarta pe alte culmi, indeamna la visare, la analiza propriilor ganduri si emotii, intristeaza, aduce stropi de melancolie apoi presara peste tot o raza de speranta. Nu va asteptati la riffuri de metal sau momente agresive pentru ca nu veti gasi pe acest disc. Poate fi ascultat de o gama mai larga de persoane, de oricine vrea sa asculte o muzica buna si o voce de exceptie. O sa ma intrebati de ce nu ii dau nota mai mare daca nu am zis inca nimic rau despre album. Pai muzica nu este intru totul originala, se mizeaza mult pe atmosfera, iar coperta nu ma incanta deloc. Dintre piesele mele preferate as mentiona „Beautiful one”, „Witness”, „Day after yesterday”, „Trail of grief”, „Ice Water”.

Nota: 8,50/9,00

Linkuri pentru piese:

http://www.youtube.com/watch?v=r1FI60nZZCc&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=HLXNboYviFo&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=TMHIVdMtc1M&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=rWLXh8Io3Rw&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=BLSTbeguPrI&feature=related

Subscribe - Stuck progress to moon (2007)

Tracklist:

1. Parting Portentous
2. The Devil Take the Hindmost
3. Kiss and Kill Your Boyfriend
4. Blue Mescaline
5. The Tremens
6. The Weight of Oneness
7. Journey
8. Use Her Friendly
9. Parable
10. Roll and Rock
11. The Humidor

Componenta:

Máté Tilk – voce

Bálint Csongor – voce

Attila Horváth – chitara

Tamás Reich – chitara

Miklós Anga-Kis – bass

Attila Rékasi - tobe

Pe Subscribe i-am vazut in concert acum cativa ani la o editie a Fan Fest. Recunosc ca pe vremea aceea habar nu aveam cu ce se ocupa trupa, insa nu mica mi-a fost mirarea cand in timp ce asteptam ca ei sa intre pe scena am auzit soundtrackul filmului Requiem for a dream. Excelent intro. Mi s-a facut pielea gaina. Ceea ce a urmat pe scena a fost o nebunie completa. O trupa cu componenti foarte tineri, insa cu o pofta incredibila de cantat, sound profesionist si o combinatie de stiluri care nu stiu daca poate lasa pe cineva rece. Trupetii s-au agitat continuu cat timp au cantat, cei doi vocali au acoperit in permanenta scena, achitandu-se totodata excelent de datoriile vocale. Trupa a sustinut mai multe concerte pe la noi, ultimul cred ca a fost cel din deschiderea la Katatonia, o gafa a organizatorilor fiindca trupa a fost huiduita de catre spectatori, pe motivul incompatibilitatii genului prestat de ei in comparatie cu headlinerii. Daca sunteti interesat de un amestec inteligent de reggae, funk, jazz si metal, metalcore plus alte cateva atunci nu trebuie sa ratati aceasta trupa. Daca credeti ca albumul va va aduce o portie de metal pur sanatos atunci va recomand sa sariti repede la urmatoarea recenzie. Stuck progress to moon este cel de-al doilea album al ungurilor, lansat anul trecut si ca sonoritati puteti intalni toate celelalte descrise de mine mai sus. Influentele sunt atat de diverse pe cat de diverse sunt si frizurile membrilor trupei. Schimbari de ritm, voce clean, voci din alta sfera muzicala decat a metalului, riffuri metal, pasaje domoale sunt elemente care dau si mai multa diversitate acestui disc. In plus, muzica trupei degaja o incredibila energie pozitiva chiar si atunci cand avem piese de genul Kiss and kill your boyfriend. Daca ati ramas sa mai cititi pana aici atunci va mai spun ca veti rezista greu tentatiei de a va ridica de pe scaun si de a topai prin camera pe piesele acestor baieti. Dintre preferatele mele mai mentionez Blue mescaline, The Weight of Oneness, The tremens. Muzica trupei e foarte bine inchegata, suna cursiv, fara ca amestecul unor atatea genuri sa sune obositor sau fortat. Recomandat celor care vor sa asculte ceva nou, proaspat si cu influente diverse.

Nota: 9,00

Linkuri pentru piese:

http://www.youtube.com/watch?v=qK_9qW3LANY&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=5UZ-5ALHWLo&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=zvSg9RgvHqE&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=PL260UHyWP4&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=zaLD46W4VLw&feature=related