Sfarsitul verii m-a prins readucand in playlist albume Draconian, Swallow the Sun, Daylight Dies, trupe care au scos albume misto in anii trecuti, albume de ascultat toamna cand incep frunzele sa cada si cand ploile fac rauri in fata blocurilor astfel incat sa te simti izolat de tot ce inseamna realitatea cotidiana. Dintre acestea trei, Draconian este singura trupa care are si solista, fiind si mai puternic orientata catre curentul gothic.
Asupra celorlalte trupe o sa revin in viitorul apropiat, insa astazi am ales “Turning seasons within” pentru a fi disecat putin aici. Cu o coperta superba si cu o muzica care, desi nu aduce nimic nou genului, continua sa surprinda placut prin compozitia si atmosfera apasatoare degajata, Draconian foloseste reteta care a fost de succes in a doua jumatate a anilor ’90, utilizata de trupe ca Theatre of Tragedy si anume alternanta growl-urilor masculine violente cu vocile feminine calde, linistitoare. Riffurile solide, muzica puternica si emotie cat cuprinde par a fi ingredientele acestui disc. “Seasons apart” este piesa care deschide albumul si pentru mine este si cea mai reusita de pe disc. Tulburatoare, plina de melodie si sentiment….Refren memorabil si pasaje de chitara inspirate sunt alte doua lucruri care au facut piesa asta sa se agate rau de tot de mine. „The failure epiphany” si „Morphine cloud” sunt alte doua piese bune, de fapt, daca ascultati albumul cu atentie, o sa gasiti mai multe momente interesante pe disc, printre avalansa de stari prin care va poarta muzica acestei trupe. Din pacate, nu toate piesele prind la fel de repede. Un alt album care cere o stare anume, pentru ca degeaba va apucati de el cand soarele arde in miezul zilei si toata lumea roieste in stanga si in dreapta...Sau cine stie, poate reusiti si asa...
Urmariti si versurile, care, desi se blocheaza in clisee pe alocuri, au si niste momente bune. Un album mai agresiv parca decat precedentele, insa absolut recomandat pe anul acesta. Nu cred ca ar fi putut fi aleasa o piesa mai buna de incheiere ca „September ashes”, scurta de numai un minut si ceva, dar a carei note de piana adauga inca o nota de melancolie.
Nota: 8,50
Tracklist:
1. Seasons Apart
2. When I Wake
3. Earthbound
4. Not Breathing
5. The Failure Epiphany
6. Morphine Cloud
7. Bloodflower
8. The Empty Stare
9. September Ashes
Lisa Johansson – voce
Anders Jacobsson – voce
Johan Ericson – chitara
Daniel Arvidsson - chitara ritmica
Andreas Karlsson - clape, programming
Fredrik Johansson – bas
Jerry Torstensson - tobe
Linkuri pentru piese:
cu siguranță o trupă de ascultat toamna! Albumul ăsta e ceva mai "agresiv" decât anterioarele... dar sinceră să fiu îmi place mai mult.. Poate e doar starea de spirit... Sau poate vocea lui Anders și cea a Lisei se completează și se împletesc prea bine cu instrumentalul...
RăspundețiȘtergere