Amon Amarth se numara, alaturi de Hypocrisy, printre trupele mele preferate din aria death metalului. Vinovata pentru atractia mea fata de muzica acestei trupe a fost piesa “Death in fire” al carei clip am avut obiceiul o vreme sa-l urmaresc in fiecare seara inainte de culcare prin liceu (chiar nu glumesc). La vreme respectiva am ramas uimit cum prin asa piese furioase pot chitaristii aia se strecoare solouri asa misto si asa de apasatoare totodata.
Membrii trupei au inceput cu “Versus the world” sa dezvolte o latura mai melodica a muzicii lor, schimbare care le-a adus armate de fani si totodata recunoasterea binemeritata printre trupele de gen si nu numai. Bineinteles, vorbim de melodic in masura in care se poate, deoarece suedezii au ramasi fideli death metalului, crud, pur fara influente. Nu va imaginati ca au inceput sa aiba voci clean pe piese fiindca nici nu cred ca le trece prin cap asa ceva, Johan Hegg descurcandu-se in continuare admirabil in postura de grohaitor sef. Partea melodica s-a facut remarcata pe chitari, unde trupa a reusit sa vina cu riffuri proaspete, solide, alaturi de niste solistici incredibile care au atins apogeul pe albumul de fata. “With Oden with our side” a fost lansat in 2006 si am ales sa scriu ceva despre el deoarece luna aceasta va apare noul album al trupei despre care voi scrie putin mai incolo, facand si o comparatie intre cele doua. Trupa nu a venit pe albumul acest cu o reinventare a genului, insa piesele sunt foarte bine construite ca sa prinda din prima, iar chitarile suna excelent, fara a se avanta in prea mari executii tehnice de finete. Doua varfuri ale discului sunt “Cry of the black birds”, o piesa rapida, in forta si „Under the northern star”, una din favoritele mele, mai asezata, apasata si cu niste solouri de mi se face pielea gaina. Pentru un efect garantat, ascultati-o in miezul iernii (pentru versuri). La aceasta din urma si Hegg a schimbat putin registrul vocal, interpretarea fiind mult mai rece, cavernoasa, dar si foarte expresiva. Piesele aceastea pot fi considerate adevarate hituri ale albumului. Celalte piese sunt scrise intr-o maniera care a devenit deja binecunoscuta pentru fanii trupei: piese rapide, dar melodioase, cu chitari foarte bine lucrate. Fiti atenti la partea instrumentala si urmariti cum se joaca baietii aia cu corzile pe fundal in timp vocea pune stapanire pe tot.
Discul nu va lua nota maxima deoarece nu are destula inovatie pentru a-l face sa intre in istorie (si coperta e prea simpla, inexpresiva). Daca o sa va uitati putin la clipurile de mai jos o sa vedeti cate vizualizari are trupa si o sa va faceti o idee cat de cunoscuta a ajuns, deci totusi...
Nota: 9,00
Membrii trupei au inceput cu “Versus the world” sa dezvolte o latura mai melodica a muzicii lor, schimbare care le-a adus armate de fani si totodata recunoasterea binemeritata printre trupele de gen si nu numai. Bineinteles, vorbim de melodic in masura in care se poate, deoarece suedezii au ramasi fideli death metalului, crud, pur fara influente. Nu va imaginati ca au inceput sa aiba voci clean pe piese fiindca nici nu cred ca le trece prin cap asa ceva, Johan Hegg descurcandu-se in continuare admirabil in postura de grohaitor sef. Partea melodica s-a facut remarcata pe chitari, unde trupa a reusit sa vina cu riffuri proaspete, solide, alaturi de niste solistici incredibile care au atins apogeul pe albumul de fata. “With Oden with our side” a fost lansat in 2006 si am ales sa scriu ceva despre el deoarece luna aceasta va apare noul album al trupei despre care voi scrie putin mai incolo, facand si o comparatie intre cele doua. Trupa nu a venit pe albumul acest cu o reinventare a genului, insa piesele sunt foarte bine construite ca sa prinda din prima, iar chitarile suna excelent, fara a se avanta in prea mari executii tehnice de finete. Doua varfuri ale discului sunt “Cry of the black birds”, o piesa rapida, in forta si „Under the northern star”, una din favoritele mele, mai asezata, apasata si cu niste solouri de mi se face pielea gaina. Pentru un efect garantat, ascultati-o in miezul iernii (pentru versuri). La aceasta din urma si Hegg a schimbat putin registrul vocal, interpretarea fiind mult mai rece, cavernoasa, dar si foarte expresiva. Piesele aceastea pot fi considerate adevarate hituri ale albumului. Celalte piese sunt scrise intr-o maniera care a devenit deja binecunoscuta pentru fanii trupei: piese rapide, dar melodioase, cu chitari foarte bine lucrate. Fiti atenti la partea instrumentala si urmariti cum se joaca baietii aia cu corzile pe fundal in timp vocea pune stapanire pe tot.
Discul nu va lua nota maxima deoarece nu are destula inovatie pentru a-l face sa intre in istorie (si coperta e prea simpla, inexpresiva). Daca o sa va uitati putin la clipurile de mai jos o sa vedeti cate vizualizari are trupa si o sa va faceti o idee cat de cunoscuta a ajuns, deci totusi...
Nota: 9,00
Tracklist:
1. Valhall Awaits Me
2. Runes To My Memory
3. Asator
4. Hermod's Ride To Hel - Lokes Treachery Part 1
5. Gods Of War Arise
6. With Oden On Our Side
7. Cry Of The Black Birds
8. Under The Northern Star
9. Prediction Of Warfare
Johan Hegg – voce
Ted Lundstöm - bas
Olavi Mikkonen - chitara
Johan Söderberg - chitara
Fredrik Andersson - tobe
Linkuri pentru piese:
http://www.youtube.com/watch?v=JFq2YJKYa-k
http://www.youtube.com/watch?v=DhptP8j-t-M
http://www.youtube.com/watch?v=LzjW--KUH1g
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu