Noutati din lumea muzicala - partea I

-Dupa plecarea lui Timo Tolkki din Stratovarius (+scandalurile aferente), fostii sai colegi din trupa au adus un nou chitarist pentru a canta si mai departe fara cel care a fost pana acum mastermind-ul formatiei. Noul venit se numeste Matias Kupiainen, iar Kotipelto&Co. planuiesc sa scoate alaturi de el un nou album care va aparea anul viitor. Mai multe detalii despre aceste miscari gasiti aici. Dupa plecarea lui Tolkki, ceilalati muzicieni ar avea sansa sa revitalizeze muzica acestei trupe. Din pacate, prima piesa postata pe myspace, “Runaway”, este o reciclare din piesele mai vechi si seamana serios cu piesele lui Kotipelto de pe albumele sale solo, adica fara sare si fara piper. Daca nu ma credeti, puteti sa ascultati singuri aici. Plus ca nu inteleg de ce Kotipelto isi trece vocea prin fel de fel de efecte ciudate, chiar nu are nevoie de asa ceva…

-„Revolution has begun” declara Timo Tolkki alaturi de noii sai colegi de trupa, pe proaspatul lansat site al trupei Revolution Rennaisance: http://www.revolution-renaissance.com . Revolution my ass! Tolkki a luat pe langa el ceva muzicieni tineri, provenind din trupe obscure si s-a apucat sa reinregistreze o parte din piesele vechi alaturi de cele de pe albumul „New era”. Toate ca toate, dar noul vocal e jalnic si nu prea poate sa cante asa cum canta Kotipelto piesele care au devenit trademark pentru Stratovarius. Cea mai proasta piesa e „Icarus” copiata partial dupa mostenirea Stratovarius, iar versurile sunt asa de uzate incat nici nu pot sa ascult ce canta omul ala acolo (P.S: Oricum, Iron Maiden au epuizat tema respectiva pe o piesa scoasa cu ceva ani buni in urma.) O sa fie doua trupe. Stratovarius si RR, care o sa cante in concerte cam aceleasi piese, doar ca in componente diferite. Frumos! Deci, adio ani gloriosi de avant poweristic, bun venit ani ai mediocritatii!

-Robert Westerholt are toate motivele sa fie mandru! Si de ce nu ar fi? O trupa inceputa cu niste pustani de liceu a ajuns unde probabil doar visau sa ajunga atunci cand s-au apucat de cantat. Nu stiti cine este Robert Westerholt? Pai este chitaristul Within Temptation, omul de baza si pe langa asta e cuplat cu Sharon. Deci lasati-o balta baieti, e cuplata tipa. Ceea ce vroiam totusi sa va spun este ca WT au pregatit un DVD misto de tot, numit Black Symphony : un concert realizat cu orchestra, cor, efecte pirotehnice, ecrane gigant, un pulic dezlantuit si o prestatie excelenta live a trupei din ce am vazut eu pana acum. O piesa, “Our solemn hour” poate fi vazuta aici.

P.S: Domnule Tuomas Holopainen, pe cand si de la dumneavoastra un concert de genul? Stiu ca aveti End of an Era, dar totusi….pe cand un concert cu orchestra ? Dupa concedierea pitzipoancei probabil…

-Mai tineti minte ca va povesteam de vocalul ala misto de la Scar Symmetry? Ala care grohaia si canta la fel de frumos pe voce clean ? Nici nu am apucat sa ma bucur bine de ei, ca personajul asta si-a adunat jucariile si a plecat, din cauza diferentelor muzicale (cel putin asta reiese din declaratiile oficiale ale membrilor). Ceilalti ramasi au adus doi vocalisti in trupa, unul care sa se ocupe de growl, altul care sa faca vocea clean. Asta ca sa vedeti cat facea nenea ala…

-Ma gandeam acum cateva zile ca Peter Tagtgren a cam lenevit cu Hypocrisy si nu ne-a mai bucurat urechile de prea mult timp cu un album de death metal d-ala de sculat mortii. In schimb, iese noul album Pain, Cynic Paradise pe numele lui, album disponibil la streaming pe pagina de myspace a trupei. Prima parte suna bine de tot. Revin cu o cronica mai incolo dupa ce reusesc cateva auditii bune. Vreo doua piese sunt cu vocalista Nightwish, care apare si in clipul de la Follow me, vopsita blonda. Piesa mai slabuta, destul de mainstream. „The most unique duet of the year” apare in descrierea clipului pe pagina de myspace. Come on, Pete...Ca opinie persoanala: oh, shit!

-Am fost sambata la Maximum Rock Festival – Suport pentru underground si a iesit mai bine decat credeam eu. Si asta pentru ca trupele ajunse in finala au dat tot ce au avut mai bun acolo si au iesit niste prestatii foarte ok. Castigatorii de anul acesta au fost Vespera, locul 2 fiind ocupat de trupa Nerv, 3 de Shadowsail, iar cei de la Krepuskul au primit mentiune. O cronica detaliata si galerie foto in curand pe MetalAct.

-Nici nu se termina bine anul, ca se anunta concerte tari pentru 2009: Samael si Solitude Aeternus in Bucuresti, apoi in mai se pare ca vom fi vizitati in Cluj de cei de la Circle II Circle, Manticora si Power Quest!

Nightwish - Dark Passion Play (2007)

Tracklist:

1. The Poet And The Pendulum
2. Bye Bye Beautiful
3. Amaranth
4. Cadence Of Her Last Breath
5. Master Passion Greed
6. Eva
7. Sahara
8. Whoever Brings The Night
9. For The Heart I Once Had
10. The Islander
11. Last Of The Wilds
12. 7 Days To The Wolves
13. Meadows Of Heaven

Componenta:

Anette Olzon – voce

Marco Hietala - bas, voce

Tuomas Holopainen - clape

Emppu Vourinen – chitara

Jukka Nevalainen - tobe

Dupa ce Tarja a fost data afara de la Nightwish, fanii trupei s-au impartit in doua: prima parte care sustineau cu tarie ca viata trupei ia sfarsit odata cu plecarea solistei si cealalta parte care a sustinut trupa, avand incredere ca trupetii vor alege o inlocuitoare pe masura. Eu unul m-am incadrat la cea de-a doua categorie deoarece eram convins ca Tuomas mai poate compune multa muzica buna si nu va aduce orice solista fara valoare in trupa. Solista aleasa, Anette Olzon, a suprins pe multa lume deoarece claparul renuntase la ideea de a aduce o noua soprana. Anul trecut a fost lansat si albumul in noua componenta, Dark Passion Play si trebuie sa spun ca la momentul respectiv nu am fost chiar asa de dezamagit de alegerea facuta. Albumul are niste momente excelente, orchestratii foarte bune in acelasi stil Nightwish. Prima piesa este si cea mai lunga, de peste 13 minute, dar este foarte diversa asa ca este evitata capcana plictiselii. Avem pasaje alerte, unele calme, cor, pasaje recitate, parti cantate pe rand de Anette si Marco. La un moment dat acesta ofera unul din cele mai agresive momente de pe album, un screaming foarte nervos, urmat apoi de alte momente melodice. Albumul continua excelent cu Bye Bye Beautiful si cu un Marco in mare forma, o piesa directa, cu nerv si cu niste versuri despre care se spune ca ar fi dedicate Tarjei. Amaranth este hitul mtv-ist al albumului, iar continuarea cu simpla Cadence of her last breath nu ma multumeste deloc. Sunt multe momente excelente pe album dar sunt si multe piese foarte slabe, pe care o trupa la un asemenea nivel ar fi putut sa le excluda fara probleme: Cadence of her last breath, Whoever brings the night, For the heart that I once had, Meadows of heaven. Se poate sa se fi vrut mai multa diversitate stilistica pe album, insa rezultatul este unul diluat, cu piesa bune (mai amintesc aici 7 days to the wolves) dar si cu multe piese care nu spun absolut nimic. O piesa mai speciala pe album este Master Passion Greed, cantata numai de Marco, piesa plina de furie si cu un ritm nebun. Avem o piesa instrumentala foarte buna, Last of the wilds, iar balada Eva prinde foarte repede. Personal, imi lipseste agresivitatea si nervozitatea chitarilor de pe Once, album pe care si acum il consider cel mai reusit din cariere trupei. Acum problema cu duduia de la voce e alta. Pe album suna ea cum suna, insa in concerte are un stil atat de pop de a canta piesele, incat nu pot sa-mi dau seama cum se abtine Jukka sa nu-i implante un bat in ceafa din spatele tobelor. Pe langa faptul ca masacreaza piesele vechi (lucru de asteptat de fapt), nu e in stare sa le cante nici pe ale ei ca lumea. O ajuta Marco cat o ajuta, da cand isi da drumul asta la voce, o acopera pe sarmana incat nu se mai aude aproape deloc. Ma rog, o fi prea ocupata si asa de miscarea ei scenica pentru a mai da atentie cantatului. Pastrand proportiile, as face o comparatie cu fostii membri Savatage, imprastiati acum prin Circle II Circle si John Oliva’s Pain, trupe cu care nu scot albume care sa ramana undeva astfel incat sa-si mai aduca aminte cineva de ele peste cativa ani. La fel si Nightwish si Tarja acum. Pentru jumate de album le dau nota mare fara probleme, insa pentru cealalta jumatate ii pic si ii chem frumos sa-si dea corigenta. La final, ma adresez domnului Holopainen ca fan al trupei (perioada 1996-2005) si il rog sa ne scape repede de duduie, iar domnisoarei Olzon ii urez concediere rapida.

Nota: 7,50

Linkuri pentru piese:

http://www.youtube.com/watch?v=GdZn7k5rZLQ

http://www.youtube.com/watch?v=hTdhXxxWREo

http://www.youtube.com/watch?v=MBSx5xrVWkw

http://www.youtube.com/watch?v=zLZ9FF-AzsQ&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=IvDBD_kNs6c&feature=related